6 definiții pentru juncuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui juncă.Juncă + suf. -uță.

juncuță sf [At: SBIERA, P. 189 / Pl: ~țe / E: juncă + -uță] 1-4 (Șhp) Juncă (1-2) (mai tânără) Si: jinincea (1-4), junincuță (1-4). 5 Vițea de un an Si: junincă (3), juniță2 (3).

JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. Diminutiv al lui juncă.Juncă + suf. -uță.

JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. Diminutiv al lui juncă. Spuneți-mi unde mi-i juncuța. SBIERA, P. 189.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

juncúță (rar) s. f., g.-d. art. juncúței; pl. juncúțe

juncúță s. f., g.-d. art. juncúței; pl. juncúțe

Intrare: juncuță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juncuță
  • juncuța
plural
  • juncuțe
  • juncuțele
genitiv-dativ singular
  • juncuțe
  • juncuței
plural
  • juncuțe
  • juncuțelor
vocativ singular
  • juncuță
  • juncuțo
plural
  • juncuțelor

juncuță

  • 1. rar Diminutiv al lui juncă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Spuneți-mi unde mi-i juncuța. SBIERA, P. 189.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Juncă + sufix -uță.
    surse: DEX '09 DEX '98