8 definiții pentru jumalț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

juma sn vz smalț

JUMÁLȚ, jumalțuri, s. n. (Regional) Smalț. (Fig.) Bolțile se rupeau, jumalțul lor albastru se despica și Dan se simți trăsnit. EMINESCU, N. 70.

JUMÁLȚ, jumalțuri, s. n. (Reg.) Smalț. – Germ. Schmalz.

jumalț n. smalț: jumalțul albastru al bălților se despica EM. [Ung. ZOMÁNC].

smalț sn [At: (a.1681) HEM 2129 / V: jm~, ~anț, (îrg) șm~, (înv) ~lt, zemalci, zim~, zmalt, zm~, (reg) jăm~, jum~, ~ant, zam~, zăm~, zmanț, zmaț, zmelci, zum~ / Pl: ~uri / E: ngr σμάλτο, ger Schmalz, it smalto] 1 Masă sticloasă obținută prin topire sau sintetizare, conținând oxizi, în special de siliciu și bariu, care se aplică pe suprafața obiectelor metalice sau ceramice pentru a le proteja de oxidare, pentru a le face impermeabile sau pentru a le decora Si: email (2), glazură (3), (reg) călai (1), maz, mazlu, mortasâncă. 2 (Pex) Obiect smălțuit Si: email (3). 3 Substanță albă, foarte dură și lucioasă, care acoperă coroana dinților, protejând dentina Si: email (1). 4 (Bot; Trs; îc) ~ de sticlă Brâncă (Salicornia europaea).

smalț și zm- n., pl. urĭ (pol. smelc, szmelc, ung. zománc. d. vgerm. smelze, schijă, fontă; ol. smalț, smelt, ngerm, schmelze, d. schmelzen, a topi; fr. émail, vfr. esmail, sp. pg. esmalle, it. smalto, mlat. smaltum; ngr. smálton). Substanță sticloasă (opacă orĭ străvezie) care se aplică pin topire pe faĭanță, porțelan, metal ș. a. și care se compune, în general, din nisip silicios, dintr’un amestec de oxid de potasiŭ și de sodiu și din oxide metalice. Lucrare smăltuită: Bernard Palissy a lăsat admirabile smalțurĭ. Materia dură și transparentă care acopere coroana dinților. – În vest smanț și zm- (ca cel-lant, nant lld. cel-lalt, înalt), în est jmalț, jamalț și jumalț (după, ung.). Și smalt, zm- (după ngr. și it.).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jumálț s.n. (reg., înv.) smalț.

Intrare: jumalț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juma
  • jumalțul
  • jumalțu‑
plural
  • jumalțuri
  • jumalțurile
genitiv-dativ singular
  • juma
  • jumalțului
plural
  • jumalțuri
  • jumalțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jumalț

etimologie: