4 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jumătățit2, ~ă a [At: MDA ms / V: at / Pl: ~iți, ~e / E: jumătăți] Înjumătățit.

jumătățit1 sn [At: MDA ms / V: at / Pl: (rar) ~uri / E: jumătăți] Înjumătățire.

ÎNJUMĂTĂȚÍ, înjumătățesc, vb. IV. Tranz. A împărți, a tăia, a desface etc. în două; a reduce la jumătate, a jumătăți. ♦ A amesteca pe din două cu altceva, a îndoi cu... – În + jumătate.

ÎNJUMĂTĂȚÍ, înjumătățesc, vb. IV. Tranz. A împărți, a tăia, a desface etc. în două; a reduce la jumătate, a jumătăți. ♦ A amesteca pe din două cu altceva, a îndoi cu... – În + jumătate.

JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate.

JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate.

înjumătăța v vz înjumătăți

înjumătăți vt [At: PSALT. HUR. 106/38 / V: a / Pzi: esc / E: în- + jumătate] 1-3 (A împărți) (a tăia sau) a desface în două. 4 (C. i. vase) A umple pe jumătate. 5 (C. i. băuturi) A îndoi cu apă. 6 (C. i. cuvinte) A rosti numai pe jumătate. 7 (Pex) A reduce la jumătate.

jumătățat2, ~ă a vz jumătățit2

jumătățat1 sn vz jumătățit1

jumătăți vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (cscj) ~ța / Pzi: esc / E: jumătate css] A înjumătăți.

ÎNJUMĂTĂȚÍ, înjumătățesc, vb. IV. Tranz. A împărți, a tăia, a desface în două; p. ext. a reduce la jumătate, a diminua. Ciuma... a înjumătățit oamenii satului. BOGZA, C. O. 297. Ciudat mod de favorizare, acesta de a-mi înjumătăți partea cuvenită. CAMIL PETRESCU, U. N. 36. – Variantă: (popular) jumătățí (TEODORESCU, P. P. 664) vb. IV.

JUMĂTĂȚÍ vb. IV v. înjumătăți.

A ÎNJUMĂTĂȚÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte integrale) A împărți în jumătăți. 2) A reduce la jumătate; a face să fie de două ori mai mic. 3) pop. (mai ales lichide) A amesteca în jumătate (cu altceva). /în + jumătate

înjumătățì v. a împărți în două jumătăți.

înjumătățésc v. tr. Reduc la jumătate: răpirea Basarabiiĭ înjumătățise Moldova. – Vechĭ -țez. Și jum-.

jumătățésc V. înjumătățesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înjumătăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjumătățesc, imperf. 3 sg. înjumătățea; conj. prez. 3 să înjumătățească

jumătăți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățesc, imperf. 3 sg. jumătățea; conj. prez. 3 să jumătățească

înjumătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjumătățésc, imperf. 3 sg. înjumătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înjumătățeáscă

jumătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. jumătățeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNJUMĂTĂȚÍ vb. (pop.) jumătăți. (A ~ o cantitate.)

JUMĂTĂȚÍ vb. v. înjumătăți.

ÎNJUMĂTĂȚI vb. (pop.) a jumătăți. (A ~ o cantitate.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jumătățát, -ă, adj. (înv.) înjumătățit.

Intrare: jumătățit (adj.)
jumătățit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumătățit
  • jumătățitul
  • jumătățitu‑
  • jumătăți
  • jumătățita
plural
  • jumătățiți
  • jumătățiții
  • jumătățite
  • jumătățitele
genitiv-dativ singular
  • jumătățit
  • jumătățitului
  • jumătățite
  • jumătățitei
plural
  • jumătățiți
  • jumătățiților
  • jumătățite
  • jumătățitelor
vocativ singular
plural
jumătățat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumătățat
  • jumătățatul
  • jumătăța
  • jumătățata
plural
  • jumătățați
  • jumătățații
  • jumătățate
  • jumătățatele
genitiv-dativ singular
  • jumătățat
  • jumătățatului
  • jumătățate
  • jumătățatei
plural
  • jumătățați
  • jumătățaților
  • jumătățate
  • jumătățatelor
vocativ singular
plural
Intrare: jumătățit (s.n.)
jumătățit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumătățit
  • jumătățitul
  • jumătățitu‑
plural
  • jumătățituri
  • jumătățiturile
genitiv-dativ singular
  • jumătățit
  • jumătățitului
plural
  • jumătățituri
  • jumătățiturilor
vocativ singular
plural
jumătățat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumătățat
  • jumătățatul
plural
  • jumătățaturi
  • jumătățaturile
genitiv-dativ singular
  • jumătățat
  • jumătățatului
plural
  • jumătățaturi
  • jumătățaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: înjumătăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înjumătăți
  • ‑njumătăți
  • înjumătățire
  • ‑njumătățire
  • înjumătățit
  • ‑njumătățit
  • înjumătățitu‑
  • ‑njumătățitu‑
  • înjumătățind
  • ‑njumătățind
  • înjumătățindu‑
  • ‑njumătățindu‑
singular plural
  • înjumătățește
  • ‑njumătățește
  • înjumătățiți
  • ‑njumătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înjumătățesc
  • ‑njumătățesc
(să)
  • înjumătățesc
  • ‑njumătățesc
  • înjumătățeam
  • ‑njumătățeam
  • înjumătății
  • ‑njumătății
  • înjumătățisem
  • ‑njumătățisem
a II-a (tu)
  • înjumătățești
  • ‑njumătățești
(să)
  • înjumătățești
  • ‑njumătățești
  • înjumătățeai
  • ‑njumătățeai
  • înjumătățiși
  • ‑njumătățiși
  • înjumătățiseși
  • ‑njumătățiseși
a III-a (el, ea)
  • înjumătățește
  • ‑njumătățește
(să)
  • înjumătățească
  • ‑njumătățească
  • înjumătățea
  • ‑njumătățea
  • înjumătăți
  • ‑njumătăți
  • înjumătățise
  • ‑njumătățise
plural I (noi)
  • înjumătățim
  • ‑njumătățim
(să)
  • înjumătățim
  • ‑njumătățim
  • înjumătățeam
  • ‑njumătățeam
  • înjumătățirăm
  • ‑njumătățirăm
  • înjumătățiserăm
  • ‑njumătățiserăm
  • înjumătățisem
  • ‑njumătățisem
a II-a (voi)
  • înjumătățiți
  • ‑njumătățiți
(să)
  • înjumătățiți
  • ‑njumătățiți
  • înjumătățeați
  • ‑njumătățeați
  • înjumătățirăți
  • ‑njumătățirăți
  • înjumătățiserăți
  • ‑njumătățiserăți
  • înjumătățiseți
  • ‑njumătățiseți
a III-a (ei, ele)
  • înjumătățesc
  • ‑njumătățesc
(să)
  • înjumătățească
  • ‑njumătățească
  • înjumătățeau
  • ‑njumătățeau
  • înjumătăți
  • ‑njumătăți
  • înjumătățiseră
  • ‑njumătățiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumătăți
  • jumătățire
  • jumătățit
  • jumătățitu‑
  • jumătățind
  • jumătățindu‑
singular plural
  • jumătățește
  • jumătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumătățesc
(să)
  • jumătățesc
  • jumătățeam
  • jumătății
  • jumătățisem
a II-a (tu)
  • jumătățești
(să)
  • jumătățești
  • jumătățeai
  • jumătățiși
  • jumătățiseși
a III-a (el, ea)
  • jumătățește
(să)
  • jumătățească
  • jumătățea
  • jumătăți
  • jumătățise
plural I (noi)
  • jumătățim
(să)
  • jumătățim
  • jumătățeam
  • jumătățirăm
  • jumătățiserăm
  • jumătățisem
a II-a (voi)
  • jumătățiți
(să)
  • jumătățiți
  • jumătățeați
  • jumătățirăți
  • jumătățiserăți
  • jumătățiseți
a III-a (ei, ele)
  • jumătățesc
(să)
  • jumătățească
  • jumătățeau
  • jumătăți
  • jumătățiseră
înjumătăța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jumătăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumătăți
  • jumătățire
  • jumătățit
  • jumătățitu‑
  • jumătățind
  • jumătățindu‑
singular plural
  • jumătățește
  • jumătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumătățesc
(să)
  • jumătățesc
  • jumătățeam
  • jumătății
  • jumătățisem
a II-a (tu)
  • jumătățești
(să)
  • jumătățești
  • jumătățeai
  • jumătățiși
  • jumătățiseși
a III-a (el, ea)
  • jumătățește
(să)
  • jumătățească
  • jumătățea
  • jumătăți
  • jumătățise
plural I (noi)
  • jumătățim
(să)
  • jumătățim
  • jumătățeam
  • jumătățirăm
  • jumătățiserăm
  • jumătățisem
a II-a (voi)
  • jumătățiți
(să)
  • jumătățiți
  • jumătățeați
  • jumătățirăți
  • jumătățiserăți
  • jumătățiseți
a III-a (ei, ele)
  • jumătățesc
(să)
  • jumătățească
  • jumătățeau
  • jumătăți
  • jumătățiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumătăța
  • jumătățare
  • jumătățat
  • jumătățatu‑
  • jumătățând
  • jumătățându‑
singular plural
  • jumătățea
  • jumătățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumătățez
(să)
  • jumătățez
  • jumătățam
  • jumătățai
  • jumătățasem
a II-a (tu)
  • jumătățezi
(să)
  • jumătățezi
  • jumătățai
  • jumătățași
  • jumătățaseși
a III-a (el, ea)
  • jumătățea
(să)
  • jumătățeze
  • jumătăța
  • jumătăță
  • jumătățase
plural I (noi)
  • jumătățăm
(să)
  • jumătățăm
  • jumătățam
  • jumătățarăm
  • jumătățaserăm
  • jumătățasem
a II-a (voi)
  • jumătățați
(să)
  • jumătățați
  • jumătățați
  • jumătățarăți
  • jumătățaserăți
  • jumătățaseți
a III-a (ei, ele)
  • jumătățea
(să)
  • jumătățeze
  • jumătățau
  • jumătăța
  • jumătățaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jumătățit, jumătățiadjectiv

etimologie:
  • jumătăți MDA2

jumătățit, jumătățiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • jumătăți MDA2

înjumătăți, înjumătățescverb

  • 1. A împărți, a tăia, a desface etc. în două; a reduce la jumătate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ciuma... a înjumătățit oamenii satului. BOGZA, C. O. 297. DLRLC
    • format_quote Ciudat mod de favorizare, acesta de a-mi înjumătăți partea cuvenită. CAMIL PETRESCU, U. N. 36. DLRLC
    • 1.1. A amesteca pe din două cu altceva, a îndoi cu... DEX '09 DEX '98
      sinonime: îndoi
etimologie:
  • În + jumătate DEX '09 DEX '98

jumătăți, jumătățescverb

etimologie:
  • jumătate DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.