2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

juguluire sf [At: GOLESCU, Î. 112 / Pl: ~ri / E: jug + -uluire] (Iuz) Subjugare.

juguluĭésc v. tr. (d. jug). Con. 279 și 281. Subjug.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

juguluíre s.f. (reg., înv.) robire, subjugare.

Intrare: juguluire
juguluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juguluire
  • juguluirea
plural
  • juguluiri
  • juguluirile
genitiv-dativ singular
  • juguluiri
  • juguluirii
plural
  • juguluiri
  • juguluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: jugului
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jugului
  • juguluire
  • juguluit
  • juguluitu‑
  • juguluind
  • juguluindu‑
singular plural
  • juguluiește
  • juguluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • juguluiesc
(să)
  • juguluiesc
  • juguluiam
  • juguluii
  • juguluisem
a II-a (tu)
  • juguluiești
(să)
  • juguluiești
  • juguluiai
  • juguluiși
  • juguluiseși
a III-a (el, ea)
  • juguluiește
(să)
  • juguluiască
  • juguluia
  • jugului
  • juguluise
plural I (noi)
  • juguluim
(să)
  • juguluim
  • juguluiam
  • juguluirăm
  • juguluiserăm
  • juguluisem
a II-a (voi)
  • juguluiți
(să)
  • juguluiți
  • juguluiați
  • juguluirăți
  • juguluiserăți
  • juguluiseți
a III-a (ei, ele)
  • juguluiesc
(să)
  • juguluiască
  • juguluiau
  • jugului
  • juguluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)