3 intrări

46 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jugrăvit2, ~ă a vz zugrăvit2

jugrăvit1[1] sn vz zugrăvit1 corectat(ă)

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

ZUGRĂVÍ, zugrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi pereții unei clădiri sau ai unei încăperi cu o soluție apoasă de var amestecată cu humă (și cu diverși coloranți), uneori și cu desene care imită tapetul. 2. Tranz. (Rar) A picta. ♦ A desena. ♦ A scrie (caligrafic). 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. ♦ Refl. (Despre stări psihice) A se imprima, a se reflecta, a se exterioriza pe figura cuiva. 4. Tranz. Fig. A înfățișa prin cuvinte, a reda, a descrie, a prezenta. – Din zugrav.

ZUGRĂVÍ, zugrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi pereții unei clădiri sau ai unei încăperi cu o soluție apoasă de var amestecată cu humă (și cu diverși coloranți), uneori și cu desene care imită tapetul. 2. Tranz. (Rar) A picta. ♦ A desena. ♦ A scrie (caligrafic). 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. ♦ Refl. (Despre stări psihice) A se imprima, a se reflecta, a se exterioriza pe figura cuiva. 4. Tranz. Fig. A înfățișa prin cuvinte, a reda, a descrie, a prezenta. – Din zugrav.

ZUGRĂVÍT1 s. n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (Înv.) Arta de a picta. – V. zugrăvi.

ZUGRĂVÍT1 s. n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (Înv.) Arta de a picta. – V. zugrăvi.

ZUGRĂVÍT2, -Ă, zugrăviți, -te, adj. 1. (Despre pereți) Dat cu un strat de var și de humă amestecat cu o culoare. 2. Pictat, desenat. ♦ (Pop.) Vopsit. 3. Fig. (Înv.) Prefăcut, fals. – V. zugrăvi.

ZUGRĂVÍT2, -Ă, zugrăviți, -te, adj. 1. (Despre pereți) Dat cu un strat de var și de humă amestecat cu o culoare. 2. Pictat, desenat. ♦ (Pop.) Vopsit. 3. Fig. (Înv.) Prefăcut, fals. – V. zugrăvi.

jugrăvi[1] vt vz zugrăvi

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

zugrăvi [At: PRAV. 250 / V: (înv) zogrăfi, (reg) i, (îvr) zog~ / S și: sugrăvi / Pzi: ~vesc / E: zugrav] 1 vt (Liv; c. i. imagini, modele) A reprezenta pe pânză, pe hârtie, pe sticlă etc., cu ajutorul pensulei și al culorilor. 2-3 vta (Înv) A picta (prost). 4 vt (Înv) A desena (1). 5 vt (Înv) A schița. 6 vt (Îvr) A tatua. 7 vi (Îvr; pex) A grava. 8 vt (Îvr) A scrie (caligrafic). 9 vt (Îvr; fig) A contura (1). 10 vt (Îvr; fig) A întipări. 11 vt (Înv; fig; c. i. idei, noțiuni etc.) A desemna prin semne grafice. 12 vt (Rar; fig) A ilustra prin gesturi. 13 vt (C. i. obiectele, materialul pe care se execută pictura) A împodobi cu picturi Si: a picta. 14 vt (Pex; fig) A împodobi. 15 vt (Fig) A înfrumuseța. 16 vt (Îrg) A colora (cu vopsea) Si: a vopsi. 17-18 vtr (Fam; dep; d. femei) A (se) farda (2). 19 vt (Îvr; c. i. unghii) A lăcui. 20 vt (Îvr) A murdări. 21 vt (C. i. opera de artă executată) A realiza cu mijloacele specifice picturii (2) Si: a picta, (îvp) a scrie, (înv) a pictura, a zografisi (1), (reg) a pângăli. 22 vt A acoperi pereții unei clădiri sau ai unei încăperi cu un strat de var sau humă (amestecat cu o culoare), uneori cu desene care imită tapetul Si: a spoi, a vărui, (pop) a vopsi, (înv) a zografisi (2). 23-24 vtr A (se) evidenția (1, 3). 25-26 vtr A (se) contura (1). 27-28 vtr A (se) reflecta. 29 vr (D. stări psihice) A se imprima pe figura cuiva. 30 vt (Lit; pan; c. i. ființe, situații, întâmplări, stări sufletești etc.) A înfățișa (sugestiv) prin cuvinte Si: a caracteriza, a descrie, a prezenta, a reda. 31 vt (Înv) A prezenta în mod fals.

zugrăvit1 sn [At: GOLESCU, Î. 138 / Pl: ? / E: zugrăvi] 1-6 Zugrăveală (1-3, 11-13).

zugrăvit2, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. I., 109 / V: (înv) zogrăfit, (reg) ju~ / Pl: ~iți, ~e / E: zugrăvi] 1 (Liv) Pictat. 2 Desenat (1). 3 (Pex) Împodobit. 4 (Pex) Decorat cu picturi, desene etc. 5 (Îvr) Vopsit. 6 (Îvr) Colorat (2). 7 (D. ziduri, pereți) Care este dat cu un strat de var sau humă (amestecat cu o culoare) uneori cu desene care imită tapetul Si: spoit, văruit, (pop) vopsit. 8 (Lit; pan; d. ființe, situații, întâmplări, stări sufletești etc.) Care este înfățișat prin cuvinte Si: caracterizat, descris, prezentat, redat. 9 (Înv; fig) Prefăcut2.

zugrăvi vb. IV. 1 tr. (constr.; compl. indică pereții unei clădiri sau ai unei încăperi) A acoperi cu o soluție apoasă de var amestecată cu humă (și cu diverși coloranți), uneori și cu desene care imită tapetul. Camera era zugrăvită într-o culoare alburie (GAL.). ◊ Expr. A zugrăvi (totul sau toate) în negru v. negru. 2 tr. (a. plast; compl. indică imagini, modele folosite) A reproduce pe pînză, pe hîrtie, pe sticlă cu ajutorul pensulei și al culorilor; a picta. O icoană muscălească cu raiul și iadul în culori vii, zugrăvite pe sticlă (CA. PETR.). ♦ (înv.) A desena; a schița. ◊ Analog. Gerul cel mai greu zugrăvește pe fereastră flori de primăvară (MAIOR.). ♦ (înv., reg.) A scrie (caligrafic). Numele gării e zugrăvit mare pe frontispiciu (SADOV.). 3 tr. (a. plast.; compl. indică obiectele, materialul pe care se execută picturile) A acoperi cu picturi; a picta. D-apoi tu știi să zugrăvești biserici? (VLAS.). ♦ Fig. A împodobi; a înfrumuseța. Cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze (EMIN.). 4 tr. (a. palst.; compl. indică operele de artă executate) A crea, a realiza cu mijloacele specifice picturii. A zugrăvit cîteva icoane de lemn și le-a prins pe pereți (STANCU). 5 tr., refl. (deprec.; despre femei) A (se) farda. 6 refl., tr. A ieși în evidență; a (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. Moara sta... zugrăvită pe cer în depărtarea ei (SADOV.). ◊ Fig. Umbra dumitale s-a zugrăvit cu farmec pe cîmpul plin de ghimpi al vieții lui (GAL.). 7 refl. (despre stări psihice) A se imprima, a se reflecta, a se exterioriza pe figura cuiva. Nu putea suferi fericirea ce se zugrăvea pe fața Elenuței (AGÂR.). ◊ (tr.) Nemulțumirea se vedea zugrăvită pe toate fețele (FIL.). 8 tr. Analog, (lit.; compl. indică ființe, situații, întîmplări, stări sufletești etc.) A reda, a descrie, a prezenta, a înfățișa (sugestiv) prin cuvinte (într-o operă beletristică). Naturaliștii zugrăvesc cu predilecție ceea ce este odios (CĂL.). • prez.ind. -esc. /zugrav + -i.

zugrăvit2, -ă adj. 1 (constr.; despre ziduri, pereți etc.) Care este dat cu un strat de var și de humă amestecat cu o culoare. 2 (a. plast.) Care este pictat, desenat. ♦ Ext. Care este împodobit, decorat cu picturi, cu desene etc. ◊ Expr. Parcă e zugrăvit, se spune a) despre un om foarte frumos; b) pentru a exprima surpriză, teamă etc. ♦ (pop.) Care este vopsit. 3 Fig. (înv.) Care este prefăcut, fals. Decît pacea zugrăvită... războiul mai fericit este (CANT.). • pl. -ți, -te. /v. zugrăvi.

zugrăvit1 s.n. Faptul de a (se) zugrăvi.(înv.) Arta de a picta. • /v. zugrăvi.

ZUGRĂVÍ, zugrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi pereții unei clădiri cu o zugrăveală. (Refl. pas.) Odăile se zugrăviră și se mobilară cu gust. NEGRUZZI, S. I 72. 2. Tranz. (Astăzi rar) A picta, a împodobi cu picturi. Din mijlocul curții se-nalță strălucitoare biserica cea mare – zugrăvită pe dinlăuntru de maestrul nostru Grigorescu. VLAHUȚĂ, O. A. II 183. Ia privește-i cum... se uită țintă în ochii noștri, parc-au de gînd să ne zugrăvească. CREANGĂ, A. 39. De vreme ce Alecu iubește mult a zugrăvi, de aceia babacă te-aș ruga ca să-i tocmești un dascăl de zugrăvit. KOGĂLNICEANU, S. 86. ◊ Fig. Moaie pana în coloarea unor vremi demult trecute, Zugrăvește din nou, iarăși, pînzele posomorite. EMINESCU, O. I 32. ♦ A contura litere (v. scrie); a desena. A ajuns a cunoaște semnele cu ochii, a le zugrăvi tremurat pe tăbliță. SADOVEANU, M. C. 71. El știa scrie cît îi trebuia pentru a-și zugrăvi iscălitura cu niște litere ca talpa gîștei. GANE, N. II 4. Zugrăvea nu știu ce cu plumbul pe hîrtie. ALECSANDRI, T. I 345. ♦ A trasa. Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite. EMINESCU, O. IV 114. 3. Refl. Fig. A se profila, a se contura; a se proiecta, a se reflecta. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș crescut cu bălării. REBREANU, R. I 70. Ușa casei se deschise și, pe fundul de lumină slabă a privazului ei, se zugrăvi repede, în linii de umbră, chipul mărunt al unei femei. HOGAȘ, M. N. 77. Dumbrăvile lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau, în fundul rîului, cît părea că din una și aceeași rădăcină un rai se înalță în lumina zorilor, altul s-adîncește în fundul apei. EMINESCU, N. 66. ◊ Tranz. Vezi departe munții mari Cum își Zugrăvesc în soare Piscuri vinete spre cer. TOPÎRCEANU, B. 26. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stîncă, vîrf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește. EMINESCU, O. I 152. ♦ Refl. (Despre stări psihice) A se reflecta pe figura cuiva, a se exterioriza prin expresia pe care o imprimă figurii. Cu rușinea zugrăvită-n față. CREANGĂ, A. 75. Mare grijă, mare supărare se zugrăvea pre fețele lor. CONTEMPORANUL, III 773. Pe față i se zugrăvea o durere adîncă. ib. VII 108. 4. Tranz. Fig. A înfățișa prin cuvinte; a descrie. Cînd Bălcescu zugrăvește un tablou în mișcare... narațiunea se face la imperfect. VIANU, S. 75. Cunoscători ai țărănimii i-au zugrăvit... situația de-acolo mult mai îngrijorătoare, rebreanu, R. I 261. În Conu Leonida, Caragiale a zugrăvit o clasă întreagă de oameni. IBRĂILEANU, S. 63. [Poeziile populare] ne zugrăvesc obiceiurile și ne arată ideile și sentimentele veacului. BĂLCESCU, O. I 60.

ZUGRĂVÍT1 s. n. Faptul de a zugrăvi; zugrăvire; (învechit) arta de a picta. Zugrăvitul și italienește învăț de la octomvrie. KOGĂLNICEANU S. 84.

ZUGRĂVÍT2, -Ă, zugrăviți, -te, adj. 1. Dat cu un strat de humă sau de lapte de var amestecat cu o culoare și ornamentat cu diferite desene. Casă zugrăvită. 2. (Astăzi rar) Vopsit, p. ext. pictat, desenat. Văd drumuri albe-n zări senine, La margini munți, mai jos coline Și, ca pe-o pînză zugrăvit, Orașu-n vale-adînc sub mine. COȘBUC, P. II 90. Și ca zugrăviți stau zeii în lumina cea de soare. EMINESCU, O. IV 130. O teleagă zugrăvită, Pe dinuntru poleită. ALECSANDRI, P. P. 154. 3. Fig. (Învechit) Prefăcut, fățarnic, fals. Ca să poată spori în meșteșugurile lor, prin cuvinte dulci și zugrăvite intră în inima domnilor. ARHIVA R. I 56.

ZUGRĂVÍ, zugrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi pereții unei clădiri cu un strat de var amestecat cu humă (și diverși coloranți), uneori și cu desene care imită tapetul. 2. Tranz. (Rar) A picta. ♦ A desena; p. ext. a scrie. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. ♦ Refl. (Despre stări psihice) A se imprima, a se întipări pe figura cuiva. 4. Tranz. Fig. A înfățișa prin cuvinte, a descrie, a prezenta. – Din zugrav.

ZUGRĂVÍT2, -Ă, zugrăviți, -te, adj. 1. (Despre pereți) Dat cu un strat de humă amestecat cu o culoare. 2. Pictat, desenat. ♦ (Pop.) Vopsit. 3. Fig. (Înv.) Prefăcut, fals. – V. zugrăvi.

ZUGRĂVÍT1 s. n. Faptul de a (se) zugrăvi. ♦ (Înv.) Arta de a picta.

A ZUGRĂVÍ ~ésc 1. tranz. 1) (pereți) A acoperi cu un strat de apă de var sau de humă (și coloranți), iar uneori și cu desene care imită tapetul. 2) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei și al culorilor; a picta. 3) A reprezenta sau a sugera prin desen; a desena. 4) (litere) A scrie caligrafic; a caligrafia. 5) (gânduri, sentimente, idei etc.) A prezenta prin cuvinte sau printr-un mijloc artistic; a exprima; a reflecta; a reda. 6) A face să se zugrăvească; a desena; a contura; a profila. 2. intranz. A fi zugrav; a practica ocupația de zugrav. /Din zugrav

A SE ZUGRĂVÍ pers.3 se ~éște intranz. 1) A se închega în contururi precise; a căpăta forme distincte; a se profila; a se contura; a se desena; a se delimita. 2) (despre stări psihice) A căpăta manifestare exterioară; a se exterioriza. /Din zugrav

zugrăvi v. 1. a picta, a orna cu picturi; 2. fig. a depinge.

zugrăvésc v. tr. (d. zugrav). Pictez (maĭ ales grosolan): a zugrăvi părețiĭ. Fig. Descriŭ, maĭ ales defavorabil: răŭ ĭ-a zugrăvit! – Vechĭ și -ăfesc și zografisésc (ngr. zografízo).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zugrăvi (a ~) (desp. zu-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zugrăvesc, 3 sg. zugrăvește, imperf. 1 zugrăveam; conj. prez. 1 sg. să zugrăvesc, 3 să zugrăvească

zugrăvi (a ~) (zu-gră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zugrăvesc, imperf. 3 sg. zugrăvea; conj. prez. 3 să zugrăvească

zugrăví vb. (sil. -gră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zugrăvésc, imperf. 3 sg. zugrăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. zugrăveáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZUGRĂVÍ vb. 1. (pop.) a vopsi, (înv.) a zografisi. (A ~ camera.) 2. v. picta. 3. a contura, a înfățișa, a prezenta. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 4. v. descrie.

ZUGRĂVÍT adj. v. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, vopsit.

ZUGRĂVI vb. 1. (pop.) a vopsi, (înv.) a zografisi. (A ~ camera.) 2. a picta, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.) 3. a contura, a înfățișa, a prezenta. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 4. a descrie, a expune, a înfățișa, a prezenta, a reda, (înv.) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (A ~ într-o nuvelă viața de la țară.)

ZUGRĂVIT s. zugrăveală, zugrăvire. (Au terminat ~ în prima cameră.)

ZUGRĂVIT adj. pictat, (pop.) scris, (Transilv. și prin Maram.) pingălit. (Biserică ~.)

zugrăvit adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN. VOPSIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a zugrăvi în calciu smuls expr. (intl.) a sparge o casă.

a-i lăsa (cuiva) doar de zugrăvit expr. (intl.) a fura toate obiectele dintr-o locuință.

Intrare: zugrăvi
  • silabație: zu-gră-vi info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zugrăvi
  • zugrăvire
  • zugrăvit
  • zugrăvitu‑
  • zugrăvind
  • zugrăvindu‑
singular plural
  • zugrăvește
  • zugrăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zugrăvesc
(să)
  • zugrăvesc
  • zugrăveam
  • zugrăvii
  • zugrăvisem
a II-a (tu)
  • zugrăvești
(să)
  • zugrăvești
  • zugrăveai
  • zugrăviși
  • zugrăviseși
a III-a (el, ea)
  • zugrăvește
(să)
  • zugrăvească
  • zugrăvea
  • zugrăvi
  • zugrăvise
plural I (noi)
  • zugrăvim
(să)
  • zugrăvim
  • zugrăveam
  • zugrăvirăm
  • zugrăviserăm
  • zugrăvisem
a II-a (voi)
  • zugrăviți
(să)
  • zugrăviți
  • zugrăveați
  • zugrăvirăți
  • zugrăviserăți
  • zugrăviseți
a III-a (ei, ele)
  • zugrăvesc
(să)
  • zugrăvească
  • zugrăveau
  • zugrăvi
  • zugrăviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zugrăfi
  • zugrăfire
  • zugrăfit
  • zugrăfitu‑
  • zugrăfind
  • zugrăfindu‑
singular plural
  • zugrăfește
  • zugrăfiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zugrăfesc
(să)
  • zugrăfesc
  • zugrăfeam
  • zugrăfii
  • zugrăfisem
a II-a (tu)
  • zugrăfești
(să)
  • zugrăfești
  • zugrăfeai
  • zugrăfiși
  • zugrăfiseși
a III-a (el, ea)
  • zugrăfește
(să)
  • zugrăfească
  • zugrăfea
  • zugrăfi
  • zugrăfise
plural I (noi)
  • zugrăfim
(să)
  • zugrăfim
  • zugrăfeam
  • zugrăfirăm
  • zugrăfiserăm
  • zugrăfisem
a II-a (voi)
  • zugrăfiți
(să)
  • zugrăfiți
  • zugrăfeați
  • zugrăfirăți
  • zugrăfiserăți
  • zugrăfiseți
a III-a (ei, ele)
  • zugrăfesc
(să)
  • zugrăfească
  • zugrăfeau
  • zugrăfi
  • zugrăfiseră
zugrăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zogrăvi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zogrăfi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jugrăvi
  • jugrăvire
  • jugrăvit
  • jugrăvitu‑
  • jugrăvind
  • jugrăvindu‑
singular plural
  • jugrăvește
  • jugrăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jugrăvesc
(să)
  • jugrăvesc
  • jugrăveam
  • jugrăvii
  • jugrăvisem
a II-a (tu)
  • jugrăvești
(să)
  • jugrăvești
  • jugrăveai
  • jugrăviși
  • jugrăviseși
a III-a (el, ea)
  • jugrăvește
(să)
  • jugrăvească
  • jugrăvea
  • jugrăvi
  • jugrăvise
plural I (noi)
  • jugrăvim
(să)
  • jugrăvim
  • jugrăveam
  • jugrăvirăm
  • jugrăviserăm
  • jugrăvisem
a II-a (voi)
  • jugrăviți
(să)
  • jugrăviți
  • jugrăveați
  • jugrăvirăți
  • jugrăviserăți
  • jugrăviseți
a III-a (ei, ele)
  • jugrăvesc
(să)
  • jugrăvească
  • jugrăveau
  • jugrăvi
  • jugrăviseră
Intrare: zugrăvit (adj.)
zugrăvit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: zu-gră-vit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zugrăvit
  • zugrăvitul
  • zugrăvitu‑
  • zugrăvi
  • zugrăvita
plural
  • zugrăviți
  • zugrăviții
  • zugrăvite
  • zugrăvitele
genitiv-dativ singular
  • zugrăvit
  • zugrăvitului
  • zugrăvite
  • zugrăvitei
plural
  • zugrăviți
  • zugrăviților
  • zugrăvite
  • zugrăvitelor
vocativ singular
plural
jugrăvit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jugrăvit
  • jugrăvitul
  • jugrăvi
  • jugrăvita
plural
  • jugrăviți
  • jugrăviții
  • jugrăvite
  • jugrăvitele
genitiv-dativ singular
  • jugrăvit
  • jugrăvitului
  • jugrăvite
  • jugrăvitei
plural
  • jugrăviți
  • jugrăviților
  • jugrăvite
  • jugrăvitelor
vocativ singular
plural
zogrăfit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zogrăfit
  • zogrăfitul
  • zogrăfi
  • zogrăfita
plural
  • zogrăfiți
  • zogrăfiții
  • zogrăfite
  • zogrăfitele
genitiv-dativ singular
  • zogrăfit
  • zogrăfitului
  • zogrăfite
  • zogrăfitei
plural
  • zogrăfiți
  • zogrăfiților
  • zogrăfite
  • zogrăfitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zugrăvit (s.n.)
  • silabație: zu-gră-vit info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zugrăvit
  • zugrăvitul
  • zugrăvitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zugrăvit
  • zugrăvitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jugrăvit
  • jugrăvitul
plural
genitiv-dativ singular
  • jugrăvit
  • jugrăvitului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zugrăvi, zugrăvescverb

  • 1. tranzitiv A acoperi pereții unei clădiri sau ai unei încăperi cu o soluție apoasă de var amestecată cu humă (și cu diverși coloranți), uneori și cu desene care imită tapetul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote reflexiv pasiv Odăile se zugrăviră și se mobilară cu gust. NEGRUZZI, S. I 72. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei și al culorilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: picta
    • format_quote Din mijlocul curții se-nalță strălucitoare biserica cea mare – zugrăvită pe dinlăuntru de maestrul nostru Grigorescu. VLAHUȚĂ, O. A. II 183. DLRLC
    • format_quote Ia privește-i cum... se uită țintă în ochii noștri, parc-au de gînd să ne zugrăvească. CREANGĂ, A. 39. DLRLC
    • format_quote De vreme ce Alecu iubește mult a zugrăvi, de aceia babacă te-aș ruga ca să-i tocmești un dascăl de zugrăvit. KOGĂLNICEANU, S. 86. DLRLC
    • format_quote figurat Moaie pana în coloarea unor vremi demult trecute, Zugrăvește din nou, iarăși, pînzele posomorîte. EMINESCU, O. I 32. DLRLC
    • 2.1. A reprezenta sau a sugera prin desen. DEX '09 DEX '98 NODEX
      sinonime: desena
    • 2.2. Trasa. DLRLC
      sinonime: trasa
      • format_quote Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite. EMINESCU, O. IV 114. DLRLC
    • 2.3. A scrie (caligrafic). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: scrie
      • format_quote A ajuns a cunoaște semnele cu ochii, a le zugrăvi tremurat pe tăbliță. SADOVEANU, M. C. 71. DLRLC
      • format_quote El știa scrie cît îi trebuia pentru a-și zugrăvi iscălitura cu niște litere ca talpa gîștei. GANE, N. II 4. DLRLC
      • format_quote Zugrăvea nu știu ce cu plumbul pe hîrtie. ALECSANDRI, T. I 345. DLRLC
  • 3. reflexiv tranzitiv figurat A (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș crescut cu bălării. REBREANU, R. I 70. DLRLC
    • format_quote Ușa casei se deschise și, pe fundul de lumină slabă a privazului ei, se zugrăvi repede, în linii de umbră, chipul mărunt al unei femei. HOGAȘ, M. N. 77. DLRLC
    • format_quote Dumbrăvile lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau, în fundul rîului, cît părea că din una și aceeași rădăcină un rai se înalță în lumina zorilor, altul s-adîncește în fundul apei. EMINESCU, N. 66. DLRLC
    • format_quote Vezi departe munții mari Cum își zugrăvesc în soare Piscuri vinete spre cer. TOPÎRCEANU, B. 26. DLRLC
    • format_quote Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stîncă, vîrf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
    • 3.1. reflexiv (Despre stări psihice) A se imprima, a se reflecta, a se exterioriza pe figura cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Cu rușinea zugrăvită-n față. CREANGĂ, A. 75. DLRLC
      • format_quote Mare grijă, mare supărare se zugrăvea pre fețele lor. CONTEMPORANUL, III 773. DLRLC
      • format_quote Pe față i se zugrăvea o durere adîncă. CONTEMPORANUL, VII 108. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A înfățișa prin cuvinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd Bălcescu zugrăvește un tablou în mișcare... narațiunea se face la imperfect. VIANU, S. 75. DLRLC
    • format_quote Cunoscători ai țărănimii i-au zugrăvit... situația de-acolo mult mai îngrijorătoare. REBREANU, R. I 261. DLRLC
    • format_quote În Conu Leonida, Caragiale a zugrăvit o clasă întreagă de oameni. IBRĂILEANU, S. 63. DLRLC
    • format_quote [Poeziile populare] ne zugrăvesc obiceiurile și ne arată ideile și sentimentele veacului. BĂLCESCU, O. I 60. DLRLC
  • 5. intranzitiv A fi zugrav; a practica ocupația de zugrav. NODEX
etimologie:
  • zugrav DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zugrăvit, zugrăviadjectiv

  • 1. (Despre pereți) Dat cu un strat de var și de humă amestecat cu o culoare. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Casă zugrăvită. DLRLC
  • 2. Desenat, pictat. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Văd drumuri albe-n zări senine, La margini munți, mai jos coline Și, ca pe-o pînză zugrăvit, Orașu-n vale-adînc sub mine. COȘBUC, P. II 90. DLRLC
    • format_quote Și ca zugrăviți stau zeii în lumina cea de soare. EMINESCU, O. IV 130. DLRLC
    • format_quote O teleagă zugrăvită, Pe dinuntru poleită. ALECSANDRI, P. P. 154. DLRLC
  • 3. literatură prin analogie (Despre ființe, situații, întâmplări, stări sufletești etc.) Care este înfățișat prin cuvinte. MDA2
    • 3.1. figurat învechit Fals, fățarnic, prefăcut. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Ca să poată spori în meșteșugurile lor, prin cuvinte dulci și zugrăvite intră în inima domnilor. ARHIVA R. I 56. DLRLC
etimologie:
  • vezi zugrăvi DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM

zugrăvitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) zugrăvi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. învechit Arta de a picta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Zugrăvitul și italienește învăț de la octomvrie. KOGĂLNICEANU S. 84. DLRLC
etimologie:
  • vezi zugrăvi DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.