11 definiții pentru judo

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUDO s. n. Sport originar din Japonia, asemănător cu jiu-jitsul, dar cu unele trăsături caracteristice (eliminarea loviturilor). [Pr.: ğudo] – Din fr. judo.

judo[1] sns [At: DN2 / P: giu-do / E: fr judo] Sport originar din Japonia, asemănător cu jiu-jitsu, dar din care s-au eliminat loviturile. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

JUDO s. n. Sport originar din Japonia, asemănător cu jiu-jitsul, dar cu unele trăsături caracteristice (eliminarea loviturilor). [Pr.: giudo] – Din fr. judo.

JUDO s.n. Sport olimpic originar din Japonia, asemănător luptei de jiu-jitsu, dar care utilizează mișcări și procedee tehnice diferite. [Pron. giu-do. / < fr., engl. judo].

JUDO GIU-/ s. n. sport olimpic, asemănător cu luptele, originar din Japonia. (< fr. judo)

judo s. n. (sport) Sport olimpic, asemănător cu luptele, originar din Japonia ◊ „[...] cu doi ani în urmă, când eu nu reprezentam mare lucru în judo, vicecampionul mondial al categoriei m-a învins atunci prin «nippon» (corespunzător cu K.O. de la box).” Sc. 25 V 80 p. 5; v. și judoka [pron. iudo sau giudo] (din jap., fr., engl. judo; DEX, DN3)

JUDO [pr.: giudo] n. Sport olimpic, originar din Japonia, în care sunt utilizate diverse procedee de torsionare a unor părți ale corpului și de trântire. /<fr., engl. judo

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

judo (cuv. jap.) [j pron. ğ] s. n., art. judoul

judo [j pron. g] s. n., art. judoul

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JÚDO (cuv. de origine japoneză „calea supleței”) s. n. Sport originar din Japonia, asemănător cu jiu-jitsu, dar care are unele procede și tehnici de luptă caracteristice. Se bazează pe principiul nonrezistenței, utilizându-se suplețea, elasticitatea împotriva forței. A fost creat de Jigoro Kano (1860-1938) prin sistematizarea vechilor procedee periculoase de jiu-jitsu, transformându-le într-o artă a autoapărării. Din 1964 este inclus în programul olimpic. Întrecerile se desfășoară pe categorii de greutate (opt la bărbați și șapte la femei). În România, j. pătrunde din 1930, iar primul Campionat național se desfășoară în 1965. Sportivii români au cucerit două medalii de bronz la Jocurile Olimpice de la Los Angeles (1984).

Intrare: judo
  • pronunție: ğudo
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • judo
  • judoul
  • judou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • judo
  • judoului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

judosubstantiv neutru

  • 1. Sport originar din Japonia, asemănător cu jiu-jitsul, dar cu unele trăsături caracteristice (eliminarea loviturilor). DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.