2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

judecesc, ~ească a [At: DA / Pl: ~ești / E: jude + -ecesc] (Înv) 1 De jude (5). 2 (Îs) Ocină ~ească Moșie în devălmășie.

2) judecésc v. tr. Vechĭ. Prefac în judec (Gĭur. 107).

1) judecésc, -eáscă adj. Vechĭ. De judec: treĭ părțĭ sînt judeceștĭ (Doc. 1638, la Gĭur. 92). Ocină judecească, moșie în devălmășie (Gĭur. 111).

JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec.

judeci vtr [At: (a. 1670) IORGA, S. D. XIV, 325 / Pzi: ~cesc[1] / E: jude] 1-2 (Iuz, d. țărani) A (se) elibera din rumânie devenind țărani liberi. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

JUDECÍ, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

judecí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 să judeceáscă

judecí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecésc, imperf. 3 sg. judeceá; conj. prez. 3 sg. și pl. judeceáscă

Intrare: judecesc
judecesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • judecesc
  • judecescul
  • judecescu‑
  • judecească
  • judeceasca
plural
  • judecești
  • judeceștii
  • judecești
  • judeceștile
genitiv-dativ singular
  • judecesc
  • judecescului
  • judecești
  • judeceștii
plural
  • judecești
  • judeceștilor
  • judecești
  • judeceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: judeci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • judeci
  • judecire
  • judecit
  • judecitu‑
  • judecind
  • judecindu‑
singular plural
  • judecește
  • judeciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • judecesc
(să)
  • judecesc
  • judeceam
  • judecii
  • judecisem
a II-a (tu)
  • judecești
(să)
  • judecești
  • judeceai
  • judeciși
  • judeciseși
a III-a (el, ea)
  • judecește
(să)
  • judecească
  • judecea
  • judeci
  • judecise
plural I (noi)
  • judecim
(să)
  • judecim
  • judeceam
  • judecirăm
  • judeciserăm
  • judecisem
a II-a (voi)
  • judeciți
(să)
  • judeciți
  • judeceați
  • judecirăți
  • judeciserăți
  • judeciseți
a III-a (ei, ele)
  • judecesc
(să)
  • judecească
  • judeceau
  • judeci
  • judeciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

judeci

  • 1. în Evul Mediu (În Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • judec
    surse: DEX '09 DEX '98