13 definiții pentru giubea
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GIUBEA, giubele, s. f. (Înv.) Haină lungă și largă din postav (fin), adesea căptușită cu blană, purtată, în trecut, de boieri. ♦ Haină largă și lungă de postav purtată de preoți și, în unele locuri, de țărani. – Din tc. cüppe.
giubea sf [At: (a. 1780) IORGA, S.D. VIII, 4 / Pl: ~ele / E: tc ğubbè cf șubă, japon] (Iuz) 1 Haină lungă și largă din postav (fin), adesea căptușită cu blană, purtată de boieri. 2 Haină lungă și largă de postav purtată de preoți și, în unele locuri, de țărani.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GIUBEA, giubele, s. f. Haină lungă și largă din postav (fin), adesea căptușită cu blană, purtată, în trecut, de boieri. ♦ Haină largă și lungă de postav purtată de preoți și, în unele locuri, de țărani. – Din tc. cüppe.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GIUBEA, giubele, s. f. (Învechit) Haină largă de postav (adeseori căptușită cu blană), purtată pe vremuri de boieri și boieroaice. Erau patru. Trei cu giubele lungi, cu șepci cu cozoroace de lac. DELAVRANCEA, H. T. 6. Postelnicul apăru... cu ișlicul în cap și învelit pînă la ochi cu o giubea de postav albastru. FILIMON, C. 45. ♦ (Azi) Haină lungă purtată de preoți și (prin unele locuri) de țărani. În fund lîngă horn, sub lavița largă, se zărește un capăt de suman, ori de giubea, așa ceva. SADOVEANU, O. I 78. Ce mai preoți... domnule! Parcă-s niște vlădici, așa giubele de mătase blănite cu samur au pe dînșii! HOGAȘ, M. N. 144.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GIUBEA ~ele f. arh. Haină de postav, lungă și largă, purtată în trecut de boieri și de alte categorii sociale. [Art. giubeaua] /<turc. cüppe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
giubeà f. 1. od., haină largă purtată de boieri d’asupra anteriului: giubea de pambriu blănită cu samur NEGR.; 2. haină de aceeaș formă, purtată în urmă de preoții bătrâni, de lăutari, de haiduci și de țigani: cu cât giubeaua e mai terfelită, cu atât țiganul e mai fudul AL.; 3. azi, haină țărănească de sărbătoare, căptușită cu blană. [Turc. DJÜBBÉ: giubeaua, ca și anteriul, a descins toate treptele ierarhiei sociale: boieri, preoți, lăutari, haiduci, țigani, țărani, au purtat’o pe rând și cei din urmă o păstrează până astăzi].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gĭubeá f., pl. ele (turc. [d. ar.] ğubbe, gĭubea. V. zăbun, șubă, jupă). Manta blănită lungă și largă pe care o purtaŭ peste anteriŭ vechiĭ tîrgovețĭ și boĭerĭ, ĭar azĭ numaĭ preuțiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jubea[1] sf vz giubea
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
giubea (înv.) s. f., art. giubeaua, g.-d. art. giubelei; pl. giubele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
giubea (înv.) s. f., art. giubeaua, g.-d. art. giubelei; pl. giubele, art. giubelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
giubea s. f., art. giubeaua, g.-d. art. giubelei; pl. giubele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
giubea (giubele), s. f. – Haină lungă și largă de postav. – Mr. giube. Tc. cübbe (Roesler 610; Șeineanu, II, 188; Lokotsch 737; Ronzevalle 70), din it. giubba „pieptar”, cf. REW 3951, cf. și ngr. τζομπές, alb. ğube (Meyer 81). Este dublet al lui jupon, s. n. (fustă scurtă purtată pe dedesubt), din fr. jupon, și al lui șubă, s. f. (haină căptușită cu blană), din sb., rut., rus. šuba, pol. szuba, mag. suba, și acesta din germ. med. Schübe „pieptar”; der. șubeică, s. f. (blană), din pol. szubeika (Cihac, II, 394; Pascu, Arch. Rom., VII, 560).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
jubea, jubele, s.f. (reg., înv.) V. giubea.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
giubea, giubelesubstantiv feminin
- 1. Haină lungă și largă din postav (fin), adesea căptușită cu blană, purtată, în trecut, de boieri. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCdiminutive: giubeluță
- Erau patru. Trei cu giubele lungi, cu șepci cu cozoroace de lac. DELAVRANCEA, H. T. 6. DLRLC
- Postelnicul apăru... cu ișlicul în cap și învelit pînă la ochi cu o giubea de postav albastru. FILIMON, C. 45. DLRLC
- 1.1. Haină largă și lungă de postav purtată de preoți și, în unele locuri, de țărani. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- În fund lîngă horn, sub lavița largă, se zărește un capăt de suman, ori de giubea, așa ceva. SADOVEANU, O. I 78. DLRLC
- Ce mai preoți... domnule! Parcă-s niște vlădici, așa giubele de mătase blănite cu samur au pe dînșii! HOGAȘ, M. N. 144. DLRLC
-
-
etimologie:
- cüppe, ğubbè (cf șubă, japon). DEX '09 DEX '98