13 definiții pentru josnic

josnic, ~ă a [At: OLLĂNESCU, H. O. 109 / Pl: ~ici, ~ice / E: jos + -nic] 1 (D. un lucru sau un fapt) Prin care cineva se înjosește. 2 (D. oameni) Lipsit de demnitate. 3 (Pex) Abject.

JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic.

JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic.

JÓSNIC, -Ă, josnici, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de demnitate, decăzut, ticălos, netrebnic, abject. Spuse vorba josnică dinadins ca să-i mînjească, să-i înjosească pe toți. DUMITRIU, V. L. 45. Iți închipui că ai o armă împotriva mea și-o întrebuințezi într-un mod laș, josnic. BARANGA, I. 189. Ce termeni goi de cuget! ce josnice simțiri. MACEDONSKI, O. I 169.

jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice

JÓSNIC adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.

Josnic ≠ cinstit, nobil, onest, măreț

JÓSNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre fapte, acțiuni) Care înjosește; demn de dispreț; umilitor; înjositor. 2) (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; ticălos; nemernic; infam; mârșav; mizerabil; abject. /jos + suf. ~nic

josnic a. 1. nedemn, ignobil; 2. comun, trivial. [V. jos].

jósnic, -ă adj. (d. jos). Ordinar, meschin: purtare josnică. Adv. În mod josnic: a te purta josnic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

jósnic adj. m., pl. jósnici; f. sg. jósnică, pl. jósnice

JOSNIC adj., s. 1. adj., s. abject, infam, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (liyr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (O faptă ~.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

josnic, josnice adj. f. (glum.d. femei) care practică numai sexul vaginal.

Intrare: josnic
josnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • josnic
  • josnicul
  • josnicu‑
  • josnică
  • josnica
plural
  • josnici
  • josnicii
  • josnice
  • josnicele
genitiv-dativ singular
  • josnic
  • josnicului
  • josnice
  • josnicei
plural
  • josnici
  • josnicilor
  • josnice
  • josnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

josnic

  • 1. (Despre persoane) Lipsit de demnitate.
    exemple
    • Spuse vorba josnică dinadins ca să-i mînjească, să-i înjosească pe toți. DUMITRIU, V. L. 45.
      surse: DLRLC
    • Îți închipui că ai o armă împotriva mea și-o întrebuințezi într-un mod laș, josnic. BARANGA, I. 189.
      surse: DLRLC
    • Ce termeni goi de cuget! ce josnice simțiri. MACEDONSKI, O. I 169.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre fapte, acțiuni) Care înjosește; demn de dispreț.
      surse: NODEX sinonime: umilitor înjositor

etimologie:

  • Jos + sufix -nic.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX