13 definiții pentru josnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic.

JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic.

josnic, ~ă a [At: OLLĂNESCU, H. O. 109 / Pl: ~ici, ~ice / E: jos + -nic] 1 (D. un lucru sau un fapt) Prin care cineva se înjosește. 2 (D. oameni) Lipsit de demnitate. 3 (Pex) Abject.

JÓSNIC, -Ă, josnici, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de demnitate, decăzut, ticălos, netrebnic, abject. Spuse vorba josnică dinadins ca să-i mînjească, să-i înjosească pe toți. DUMITRIU, V. L. 45. Iți închipui că ai o armă împotriva mea și-o întrebuințezi într-un mod laș, josnic. BARANGA, I. 189. Ce termeni goi de cuget! ce josnice simțiri. MACEDONSKI, O. I 169.

JÓSNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre fapte, acțiuni) Care înjosește; demn de dispreț; umilitor; înjositor. 2) (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; ticălos; nemernic; infam; mârșav; mizerabil; abject. /jos + suf. ~nic

josnic a. 1. nedemn, ignobil; 2. comun, trivial. [V. jos].

jósnic, -ă adj. (d. jos). Ordinar, meschin: purtare josnică. Adv. În mod josnic: a te purta josnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice

jósnic adj. m., pl. jósnici; f. sg. jósnică, pl. jósnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JÓSNIC adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.

JOSNIC adj., s. 1. adj., s. abject, infam, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (liyr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (O faptă ~.)

Josnic ≠ cinstit, nobil, onest, măreț


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

josnic, josnice adj. f. (glum.d. femei) care practică numai sexul vaginal.

Intrare: josnic
josnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • josnic
  • josnicul
  • josnicu‑
  • josnică
  • josnica
plural
  • josnici
  • josnicii
  • josnice
  • josnicele
genitiv-dativ singular
  • josnic
  • josnicului
  • josnice
  • josnicei
plural
  • josnici
  • josnicilor
  • josnice
  • josnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

josnic

etimologie:

  • Jos + sufix -nic.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX