2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JONCȚIONÁ vb. tr. a face o joncțiune; a lega. (< joncți/une/ + -ona)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

joncționá vb., ind. prez. 3 sg. joncționeáză

Intrare: joncționat
joncționat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joncționat
  • joncționatul
  • joncționatu‑
  • joncționa
  • joncționata
plural
  • joncționați
  • joncționații
  • joncționate
  • joncționatele
genitiv-dativ singular
  • joncționat
  • joncționatului
  • joncționate
  • joncționatei
plural
  • joncționați
  • joncționaților
  • joncționate
  • joncționatelor
vocativ singular
plural
Intrare: joncționa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • joncționa
  • joncționare
  • joncționat
  • joncționatu‑
  • joncționând
  • joncționându‑
singular plural
  • joncționea
  • joncționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • joncționez
(să)
  • joncționez
  • joncționam
  • joncționai
  • joncționasem
a II-a (tu)
  • joncționezi
(să)
  • joncționezi
  • joncționai
  • joncționași
  • joncționaseși
a III-a (el, ea)
  • joncționea
(să)
  • joncționeze
  • joncționa
  • joncționă
  • joncționase
plural I (noi)
  • joncționăm
(să)
  • joncționăm
  • joncționam
  • joncționarăm
  • joncționaserăm
  • joncționasem
a II-a (voi)
  • joncționați
(să)
  • joncționați
  • joncționați
  • joncționarăți
  • joncționaserăți
  • joncționaseți
a III-a (ei, ele)
  • joncționea
(să)
  • joncționeze
  • joncționau
  • joncționa
  • joncționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)