6 definiții pentru jilău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jilău sn [At: H XVIII, 104 / Pl: ? / E: nct] (Teh) Rindea.

gealắŭ n., pl. ăĭe (ung. gyalu). Nord. Rîndea. – În Trans. și gilăŭ, jilăŭ, ghilăŭ, ghelăŭ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jilău s.n. (reg.) gealău, rindea.

jilắu, jilauă, s.n. – Unealtă folosită în tâmplărie pentru fasonarea pieselor din lemn prin așchiere; rindea: „Din săcure mă cioplește, / Din jilău mă jiluiește”. – Et. nec. (MDA); din magh. gyalu „rindea” (Scriban).

jilắu, -auă, s.n. – Unealtă folosită în tâmplărie pentru fasonarea pieselor din lemn prin așchiere; rindea: „Din săcure mă cioplește, / Din jilău mă jiluiește”. – Din magh. gyalu „rindea”.

Intrare: jilău
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jilău
  • jilăul
  • jilău‑
plural
  • jilaie
  • jilaiele
genitiv-dativ singular
  • jilău
  • jilăului
plural
  • jilaie
  • jilaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)