2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jigărire sf [At: DA / V: (reg) ți~ / Pl: ~iri / E: jigări] (Fam) 1 Pierdere a puterii. 2 (Ccr) Slăbiciune fizică. 3 Slăbire din cauza unei boli, a lipsei de hrană etc. 4 Uscare a plantelor. 5 (Fig) Degradare.

JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

jigări vr [At: JIPESCU, O. 84 / V: ~rî / Pzi: ~resc / E: mg szigar] (Fam) 1 A-și pierde vlaga Si: (gmț) a se jigodi (2). 2 A slăbi din cauza unei boli cronice sau a lipsei de hrană. 3 (D. plante) A se usca. 4 (Fig) A se degrada.

JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Familiar) A slăbi, a-și pierde vlaga, a se sfriji.

A SE JIGĂRÍ mă ~ésc intranz. fam. A slăbi foarte mult (mai ales din cauza unei boli); a-și pierde vlaga; a se sfriji. /Din jigărit

jigărésc v. refl. (d. jigărit). Slăbesc, mă murdăresc, mă urîțesc (despre animale și, ironic, și despre om).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă

jigărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jigărésc, imperf. 3 sg. jigăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. jigăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jigări, jigăresc v. r. 1. a-și pierde vlaga; a slăbi, a se sfriji 2. a se degrada, a se strica

Intrare: jigărire
jigărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jigărire
  • jigărirea
plural
  • jigăriri
  • jigăririle
genitiv-dativ singular
  • jigăriri
  • jigăririi
plural
  • jigăriri
  • jigăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: jigări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jigări
  • jigărire
  • jigărit
  • jigăritu‑
  • jigărind
  • jigărindu‑
singular plural
  • jigărește
  • jigăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jigăresc
(să)
  • jigăresc
  • jigăream
  • jigării
  • jigărisem
a II-a (tu)
  • jigărești
(să)
  • jigărești
  • jigăreai
  • jigăriși
  • jigăriseși
a III-a (el, ea)
  • jigărește
(să)
  • jigărească
  • jigărea
  • jigări
  • jigărise
plural I (noi)
  • jigărim
(să)
  • jigărim
  • jigăream
  • jigărirăm
  • jigăriserăm
  • jigărisem
a II-a (voi)
  • jigăriți
(să)
  • jigăriți
  • jigăreați
  • jigărirăți
  • jigăriserăți
  • jigăriseți
a III-a (ei, ele)
  • jigăresc
(să)
  • jigărească
  • jigăreau
  • jigări
  • jigăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jigărire

etimologie:

jigări

  • 1. popular A-și pierde vlaga; a se sfriji.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: slăbi
  • 2. popular A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: