2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jeteu sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr jeté] (În tricotaj) Ochi obținut prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, apucîndu-l din față spre spate.

JETÉU, jeteuri, s. n. (În tricotaj) Ochi1 (II 4) obținut prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, apucându-l din față spre spate. – Din fr. jeté.

JETÉU, jeteuri, s. n. (În tricotaj) Ochi1 (II 4) obținut prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, apucându-l din față spre spate. – Din fr. jeté.

JETÉU s.n. Fir înfășurat în jurul andrelei la tricotat, trecut din față spre spate, care formează un ochi. [Pron. -teu. / < fr. jeté].

JETÉU s. n. ochi de tricotaj prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, trecut din față spre spate. (< fr. jeté)

JETÉU ~ri n. Ochi de tricot obținut prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea. /<fr. jeté

JETÉ s. n. 1. (coregr.) săritură executată de pe un picior pe altul fără a deplasa corpul. 2. (muz.) aruncarea controlată, studiată, a arcușului pe coardă pentru obținerea unui grup de sunete scurte, în aceeași trăsătură. (< fr. jeté)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jeté (cuv. fr. [jətε] „aruncat”; it. gettato), specialitate a tehnicii de mână dreaptă, care constă în aruncarea controlată, studiată, a arcușului* pe coardă, pentru obținerea unui grup de sunete scurte, egale, în aceeași trăsătură. Un exemplu de folosire scânteietoare a j. este La ronda des lutins („hora spiridușilor”) de Antonio Bazzini. Sin.: ricochet.

Intrare: jeteu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeteu
  • jeteul
  • jeteu‑
plural
  • jeteuri
  • jeteurile
genitiv-dativ singular
  • jeteu
  • jeteului
plural
  • jeteuri
  • jeteurilor
vocativ singular
plural
Intrare: jete
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jete
  • jeteul
  • jeteu‑
plural
  • jeteuri
  • jeteurile
genitiv-dativ singular
  • jete
  • jeteului
plural
  • jeteuri
  • jeteurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jeteu

  • 1. (În tricotaj) Ochi (5.) obținut prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, apucându-l din față spre spate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: