7 definiții pentru jetelă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jete sf [At: DN3 / Pl: ~le / E: fr jetée] Dig care se construiește la intrarea într-un port maritim sau la gura unui fluviu care se varsă într-o mare fără maree, pentru a evita înnisiparea sau pentru a ușura transportul aluviunilor.

JETÉLĂ, jetele, s. f. Dig care se construiește la intrarea într-un port maritim sau la gura unui fluviu care se varsă într-o mare fără maree, pentru a evita înnisiparea sau pentru a ușura transportul aluviunilor. – Cf. fr. jetée.

JETÉLĂ, jetele, s. f. Dig care se construiește la intrarea într-un port maritim sau la gura unui fluviu care se varsă într-o mare fără maree, pentru a evita înnisiparea sau pentru a ușura transportul aluviunilor. – Cf. fr. jetée.

JETÉLĂ s.f. Dig de secțiune mai mică, construit la gura unui fluviu sau la intrarea într-un port. [Cf. fr. jetée].

JETÉLĂ s. f. dig cu secțiune mai mică, la gura unui fluviu sau la intrarea într-un port maritim, pentru evitarea înnisipării sau scurgerea aluviunilor. (< fr. jetée)

JETÉLĂ ~e f. Dig de secțiune mică, formând o șosea care avansează în apă, constituit la gura unui fluviu sau la intrarea într-un port pentru a evita înnisiparea. /cf. fr. jetée


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jetélă s. f., g.-d. art. jetélei; pl. jetéle

jetélă s. f., g.-d. art. jetélei; pl. jetéle

Intrare: jetelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jete
  • jetela
plural
  • jetele
  • jetelele
genitiv-dativ singular
  • jetele
  • jetelei
plural
  • jetele
  • jetelelor
vocativ singular
plural

jetelă

  • 1. Dig care se construiește la intrarea într-un port maritim sau la gura unui fluviu care se varsă într-o mare fără maree, pentru a evita înnisiparea sau pentru a ușura transportul aluviunilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: