jertfă, jertfe s. f. 1. Prinos (de obicei un animal înjunghiat sau bucate ori roade) pe care popoarele păgâne îl aduceau zeilor; sacrificiu, holocaust, ardere-de-tot. ◊ Jertfă euharistică = centrul cultului liturgic, care actualizează în timpul Liturghiei jertfa unică de pe cruce a lui Hristos, când darurile se sfințesc și se prefac în trupul și sângele Lui; jertfa cea fără de sânge. 2. (Pop.) Darul pe care credinciosul îl aduce la bis. pentru iertarea păcatelor, împlinirea dorințelor sau de mulțumire etc. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat. ♦ Fig. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate etc.). – Din sl. žrŭtva.