2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jenare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: jena] 1 (Fig) Provocare cuiva a unei senzații de jenă (1) Si: deranjare, incomodare, stingherire. 2 Presare asupra unei părți a corpului de către un obiect de îmbrăcăminte sau încălțăminte prea strâmt. 3 (Pex) Apăsare. 4 Provocare a unor leziuni în timpul utilizării incomode. 5 Împiedicare a mișcărilor unei părți a corpului. 6 Resimțire a unei jene (1). 7 Reținere față de cineva sau ceva. 8 (Înv) Supărare. 9 Teamă. 10 Rușinare. 11 Sfiire.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner.

jena [At: MAIORESCU, CR. II, 341 / Pzi: ~nez / E: fr gêner] 1 vt (Fig) A pricinui cuiva o jenă (1) Si: a deranja, a incomoda, a stingheri. 2 vt (D. obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge. 3 vt (Pex) A apăsa. 4 vt (D. obiecte) A provoca leziuni în timpul utilizării incomode. 5 vt (Pex) A împiedica mișcările unei părți a corpului. 6 vt (C. i. un obiect străin) A supăra. 7 vr A simți o jenă (1). 8 vr (Înv) A se supăra. 9 vr A se teme. 10 vr A avea un sentiment de reținere față de ceva sau de cineva. 11 vr A se rușina. 12 vr A se sfii. 13 vr (La imperativ negativ) Invitație, adesea ironică, adresată cuiva ca să procedeze liber, deschis, fără scrupule etc.

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A împiedica mișcările unei părți a corpului, a apăsa, a roade (nefiind croit pe măsură). Mă jenează gulerul. Mă jenează pantoful.Fig. A stînjeni, a stingheri, a deranja, a incomoda. O indiferență... care pe Maria... o jenează. C. PETRESCU, Î. II 57. 2. Refl. (Despre persoane) A simți jenă, rușine, a se sfii. Domnișoara... nu s-a jenat de loc și a plîns. SAHIA, N. 180. Dan se jena-ntotdeauna să ceară-nainte [bani]. VLAHUȚĂ, O. A. III 29.

JENÁ vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (sport) a împiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner].

JENÁ vb. I. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) a roade, a strânge, a apăsa. ◊ (fig.) a stânjeni, a incomoda; (sport) a împiedica. II. refl. a se sfii. (< fr. gêner)

A JENÁ mă ~éz tranz. 1) A face să se jeneze; a stânjeni; a stingheri; a incomoda. 2) (despre încălțăminte și îmbrăcăminte) A încurca la mișcare, cauzând jenă fizică; a supăra; a deranja; a incomoda. /<fr. gêner

A SE JENÁ ~éz intranz. (despre persoane) A fi cuprins de jenă; a se rușina; a se sfii; a se stingheri; a se stânjeni; a se intimida. /<fr. gêner

jenà V. 1. a (se) constrânge; 2. a strânge, vorbind de încălțăminte.

jenéz v. tr. (fr. gêner, d. gêne, jenă). Constrîng mișcările corpuluĭ, strîng: un guler strîmt jenează respirațiunea, te jenează. Fig. Împedec, încurc, stînjinesc: această lege jenează industria, prezența luĭ mă jenează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză

jená vb., ind. prez. 1 sg. jenéz, 3 sg. și pl. jeneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JENARE s. deranjare, incomodare, stinghereală, stingherire, stânjeneală, stînjenire, tulburare, (livr.) conturbare, (pop.) zăticnire. (~ cuiva de la lucru.)

JENÁ vb. 1. v. deranja. 2. v. împiedica. 3. v. supăra. 4. v. sfii.

JENA vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a stingheri, a stînjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru; să nu fie ~ de nimeni.) 2. a împiedica, a stingheri, a stînjeni. (Îl ~ în mișcări.) 3. a supăra. (Îl ~ ficatul.) 4. a se rușina, a se sfii, (înv. și reg.) a se stînjeni, (înv.) a se scandăli, a se stidi, (reg. fig.) a se teși. (Hai, nu te ~, spune!)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JENA [jéna], oraș în partea central-estică a Germaniei (Turingia), la E de Erfurt, pe râul Saale; 100,4 mii loc. (1993). Mecanică de precizie; ind. electronică, optivă (uzinele „Carl Zeiss”) și chimico-farmaceutică. Fabrică de sticlă (lentile, sticlărie de laborator). Universitate (1557). Planetariu. Grădină botanică. Biserica Sankt Michael (1390-1506); primărie (1775). Muzee. Menționat documentar pentru prima oară între 881 și 899; statut de oraș din 1284. În apropierea orașului, la 14 oct. 1806, armatele franceze conduse de Napoleon I au învins armatele prusiene, conduse de prințul de Hohenhole. ◊ Sticla de J. = sticlă de bună calitate, având rezistență mărită la căldură și șocuri, cu aplicații în domeniul chimiei (termometre), al opticii (lentile), industrial ori de uz casnic. Produsă pentru prima oară de chimistul german F.O. Schott, care, împreună cu E. Abbe și C. Zeiss, a întemeiat la J. un atelier de sticlărie (1884).

Intrare: jenare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jenare
  • jenarea
plural
  • jenări
  • jenările
genitiv-dativ singular
  • jenări
  • jenării
plural
  • jenări
  • jenărilor
vocativ singular
plural
Intrare: jena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jena
  • jenare
  • jenat
  • jenatu‑
  • jenând
  • jenându‑
singular plural
  • jenea
  • jenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jenez
(să)
  • jenez
  • jenam
  • jenai
  • jenasem
a II-a (tu)
  • jenezi
(să)
  • jenezi
  • jenai
  • jenași
  • jenaseși
a III-a (el, ea)
  • jenea
(să)
  • jeneze
  • jena
  • jenă
  • jenase
plural I (noi)
  • jenăm
(să)
  • jenăm
  • jenam
  • jenarăm
  • jenaserăm
  • jenasem
a II-a (voi)
  • jenați
(să)
  • jenați
  • jenați
  • jenarăți
  • jenaserăți
  • jenaseți
a III-a (ei, ele)
  • jenea
(să)
  • jeneze
  • jenau
  • jena
  • jenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jenare

jena

etimologie: