2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JELUITOÁRE ~f. înv. Femeie care îndeplinește ritualul bocitului la înmormântări; bocitoare. /a jelui + suf. ~toare

JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.

jeluitor, ~oare [At: HODOȘ, P. P. 222 / V: jăl~ / Pl: ~i, ~oare / E: jelui + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care se jelește (3) Si: jalnic (15-16). 3-4 smf, a (Persoană) care prezintă o reclamație. 5 sf Bocitoare. 6 av Cu tristețe.

JELUITÓR1, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj. Care se jeluiește, jalnic, tînguitor. (Cu pronunțare regională) Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor care le răsfrîngeau spre larg. BART, S. M. 57. ◊ (Adverbial) Ea se uita oarecum jeluitor în ochii lui. SLAVICI, O. I 357. – Pronunțat: -lu-i-.

JELUITÓR2, -OÁRE, jeluitori, -oare, s. m. și f. 1. (Rar, numai la f.) Bocitoare. Femeile curioase să vadă chipurile jeluitoarelor pe sub zăbranicul rar al doliului. ARDELEANU, D. 276. 2. (Învechit) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. Jeluitorii au îmblat fugari. ȘEZ. IV 18. – Pronunțat: -lu-i-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre

jeluitór adj. m., s. m., pl. jeluitóri; f. sg. și pl. jeluitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JELUITOÁRE s. bocitoare, (reg.) plângătoare. (~ la un mort.)

JELUITOARE s. bocitoare, (reg.) plîngătoare. (~ la un mort.)

JELUITÓR adj. v. jalnic, sfâșietor, tânguios, tânguitor.

JELUITÓR s. v. reclamant.

jeluitor adj. v. JALNIC. SFÎȘIETOR. TÎNGUIOS. TÎNGUITOR.

Intrare: jeluitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeluitoare
  • jeluitoarea
plural
  • jeluitoare
  • jeluitoarele
genitiv-dativ singular
  • jeluitoare
  • jeluitoarei
plural
  • jeluitoare
  • jeluitoarelor
vocativ singular
  • jeluitoare
  • jeluitoareo
plural
  • jeluitoarelor
Intrare: jeluitor (adj.)
jeluitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeluitor
  • jeluitorul
  • jeluitoru‑
  • jeluitoare
  • jeluitoarea
plural
  • jeluitori
  • jeluitorii
  • jeluitoare
  • jeluitoarele
genitiv-dativ singular
  • jeluitor
  • jeluitorului
  • jeluitoare
  • jeluitoarei
plural
  • jeluitori
  • jeluitorilor
  • jeluitoare
  • jeluitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jeluitor (adj.)

etimologie:

  • Jelui + sufix -tor.
    surse: DEX '98

jeluitor, -oare (persoană) jeluitoare jeluitor

etimologie:

  • Jelui + sufix -tor.
    surse: DEX '98