18 definiții pentru jalnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JALNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.

JALNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.

jalnic, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. GCR. I, 212/22 / V: jălal~, jea~, (reg) jel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: bg жалник, slv жальникъ] 1-2 a Plin de (tristețe sau) durere adâncă. 3-4 a Care provoacă (tristețe sau) durere adâncă. 5 a Îndurerat. 6 a, av (D. oameni) (Care este) vrednic de a fi compătimit. 7 a (D. oameni) Care provoacă milă. 8 av Nenorocit. 9 a Întristător. 10 a (D. lucruri) Dureros. 11 av Cu tristețe. 12 av Cu durere. 13-14 smf, a (Înv) Jeluitor (1-2). 15-16 a, av (Înv) (Care este) în doliu. 17-18 a, av (Înv) (Care este) de doliu.

JALNIC adj. și adv. 1 Foarte trist, plin de jale, de întristare: vîntul vîjie și geme ca niște ~e glasuri ce plîng din depărtare (ODOB.), cînele ce urlase atît de ~ era al lui, el presimțise moartea stâpînului său (ALECS.) 2 În doliu, care duce doliul cuiva, care plînge moartea cuiva : ~ă adunare; jalnica soție.

JALNIC, -Ă, jalnici, -e, adj. De jale, trist, dureros. Pe deasupra lor, în înălțimea văzduhului, a trecut un stol de cocoare, cu chemări jalnice, plutind subt soare. SADOVEANU, N. P.272. Glasu-i jalnic așa cînta. ALECSANDRI, P. I 21. Mi se părea chiar sunetul instrumentelor jalnic și trist. NEGRUZZI, S. I 292. ◊ (Adverbial) Jalnic cîntă clopotele. COȘBUC, P. I 263. Așa jalnic de ce cînți? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. ♦ Care provoacă milă, care e vrednic de compătimire, nenorocit; de plîns. Nu plîngeți pentru jalnica lor stare? CONACHI, P. 87.

JALNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care vădește jale; plin de jale. 2) Care trezește jale; vrednic de compătimire; lamentabil. /jale + suf. ~nic

jalnic n. foarte trist. [Slav. JELĬNŬ].

jálnic, -ă adj. (d. jale). Care inspiră jale, foarte trist, lugubru: glas, spectacul jalnic. Deplorabil, lamentabil, de plîns: spectacol jalnic. Adv. În mod jalnic: un clopot suna jalnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jalnic adj. m., pl. jalnici; f. jalnică, pl. jalnice

jalnic adj. m., pl. jalnici; f. jalnică, pl. jalnice

jalnic adj. m., pl. jalnici, f. sg. jalnică, pl. jalnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JALNIC adj. 1. v. sfâșietor. 2. v. tânguitor. 3. v. trist. 4. v. deplorabil. 5. v. nenorocit. 6. v. lugubru.

jalnic, -ă adj. I 1 (mai ales despre sunete) tânguios, tânguitor, văitat2, ‹pop.› jelitor, jeluitor, ‹înv.› lamentabil, ‹fig.› sfâșietor, ‹fig.; înv.› lăcrimos. Un geamăt jalnic se aude în depărtare. Fata a izbucnit într-un plâns jalnic. 2 (despre voce, glas etc.) plângăreț, plângător, plâns2, scâncit2, scâncitor, tânguios, tânguitor, trist, ‹livr.› dolent, larmoaiant, ‹rar› plângaci, ‹înv.› obidos, plângeros. Când se lovește, copilul își cheamă mama cu o voce jalnică. 3 (despre lătrături) chelălăit2, tânguios, tânguitor. Lătratul jalnic al câinelui nu a încetat toată noaptea. 4 (despre glas, melodii etc.) duios, tânguios, tânguitor, trist, ‹fran.; înv.› plentiv, ‹fig.› dureros. A cântat o doină jalnică, care a emoționat publicul. 5 (despre starea, situația, mediul în care se află o ființă, un lucru etc.) deplorabil, lamentabil, mizer, mizerabil, nenorocit, prăpădit, ‹înv. și reg.› ticălos, ‹înv.› mișel, netrebnic. Unii oameni au o existență jalnică. 6 (despre oameni) deplorabil, lamentabil. ‹înv.› mizerabil. Copiii străzii îmbrăcați în zdrențe sunt jalnici. 7 (despre situații, întâmplări, evenimente etc.) dureros, nenorocit, trist, ‹înv. și reg.› milos. Odată cu moartea părinților a început pentru copii un jalnic șir de încercări. 8 (despre stări, situații, despre ființe sau despre aspectul, înfățișarea lor etc.) lugubru, macabru, sinistru, sumbru, ‹livr.› luctuos, ‹fig.› funebru. În casă era o atmosferă jalnică. Toți aveau figuri jalnice din cauza nenorocirii. 9 (fam.; despre oameni sau despre manifestări, acțiuni etc. ale lor) v. Deplorabil. Penibil. Ridicol.10 (fam.; despre peisaje, ambient etc.) v. Demoralizant. Depresiv. Deprimant. Descurajant. Dezolant. Mohorât. Posac. Posomorât. Trist. II (înv.) 1 (despre oameni) v. Cernit2. Îndoliat. 2 (despre haine, steaguri etc.) v. Cernit2. Îndoliat. Negru.

JALNIC adj. 1. sfîșietor, tînguios, tînguitor, (pop.) jelitor, jeluitor, (înv.) lăcrămos. (Plînsete ~.) 2. plîngăreț, plîngător, scîncit, tînguitor, trist, (rar) scîncitor. (Cu glas ~.) 3. duios, dureros, trist. (Un cîntec ~.) 4. deplorabil, lamentabil, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Casa era într-o stare ~.) 5. dureros, nenorocit, trist, (înv. și reg.) milos. (Priveliște, întîmplare ~.) 6. funebru, lugubru, macabru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jălalnic, jălalnică, adj. (înv.) jalnic, cu glas plângător.

Intrare: jalnic
jalnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jalnic
  • jalnicul
  • jalnicu‑
  • jalnică
  • jalnica
plural
  • jalnici
  • jalnicii
  • jalnice
  • jalnicele
genitiv-dativ singular
  • jalnic
  • jalnicului
  • jalnice
  • jalnicei
plural
  • jalnici
  • jalnicilor
  • jalnice
  • jalnicelor
vocativ singular
plural
jălalnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jălalnic
  • jălalnicul
  • jălalnicu‑
  • jălalnică
  • jălalnica
plural
  • jălalnici
  • jălalnicii
  • jălalnice
  • jălalnicele
genitiv-dativ singular
  • jălalnic
  • jălalnicului
  • jălalnice
  • jălalnicei
plural
  • jălalnici
  • jălalnicilor
  • jălalnice
  • jălalnicelor
vocativ singular
plural
jealnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jealnic
  • jealnicul
  • jealnică
  • jealnica
plural
  • jealnici
  • jealnicii
  • jealnice
  • jealnicele
genitiv-dativ singular
  • jealnic
  • jealnicului
  • jealnice
  • jealnicei
plural
  • jealnici
  • jealnicilor
  • jealnice
  • jealnicelor
vocativ singular
plural
jelnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jelnic
  • jelnicul
  • jelnică
  • jelnica
plural
  • jelnici
  • jelnicii
  • jelnice
  • jelnicele
genitiv-dativ singular
  • jelnic
  • jelnicului
  • jelnice
  • jelnicei
plural
  • jelnici
  • jelnicilor
  • jelnice
  • jelnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jalnic, jalnicăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Foarte trist; plin de (tristețe sau) durere adâncă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: dureros
    • format_quote Pe deasupra lor, în înălțimea văzduhului, a trecut un stol de cocoare, cu chemări jalnice, plutind subt soare. SADOVEANU, N. P.272. DLRLC
    • format_quote Glasu-i jalnic așa cînta. ALECSANDRI, P. I 21. DLRLC
    • format_quote Mi se părea chiar sunetul instrumentelor jalnic și trist. NEGRUZZI, S. I 292. DLRLC
    • format_quote Jalnic cîntă clopotele. COȘBUC, P. I 263. DLRLC
    • format_quote Așa jalnic de ce cînți? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. DLRLC
    • 1.1. Care provoacă milă; vrednic de compătimit. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Nu plîngeți pentru jalnica lor stare? CONACHI, P. 87. DLRLC
  • 2. Care provoacă (tristețe sau) durere adâncă. MDA2
  • 3. Îndurerat. MDA2
    sinonime: îndurerat
  • 4. Nenorocit. MDA2
    sinonime: nenorocit
  • 5. Întristător. MDA2
    sinonime: întristător
  • 6. Despre lucruri: dureros. MDA2
    sinonime: dureros
  • 7. (și) adverbial Cu tristețe. MDA2
  • 8. (și) adverbial Cu durere. MDA2
  • 9. (și) substantivat învechit Jeluitor, jeluitor. MDA2
  • 10. învechit (Care este) în doliu. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.