2 intrări

47 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JECUÍRE s. f. v. jefuire.

JECUÍ vb. IV v. jefui.

JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.

jefui [At: VARLAAM, C. 347 / V: jăcui, jăf~, jăhui, jăui, jecui, jehui / Pzi: ~esc / E: jaf + -ui] 1 vt A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență) Si: a prăda. 2 vt (Jur) A săvârși un jaf (1). 3 vt A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune Si: a jăpcăni, a jecmăni. 4 vt A exploata. 5 vt (Imp) A plagia. 6 vt (Imp) A răpi și a viola o femeie. 7 vt A devasta.

jefuire sf [At: MARDARIE, L. 4067 / V: jăcu~, jăf~, jăhu~, jecu~, jehu~ / Pl: ~ri / E: jefui] 1 Prădare. 2 Jaf (1). 3 Stoarcere a cuiva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune Si: jăpcănire, jecmăneală, jecmănie, jecmănire, jefuială (3), jefuit1 (3). 4 Exploatare. 5 (Imp) Plagiere. 6 (Imp) Răpire și siluire a unei femei Si: jefuială (6), jefuit1 (6). 7 Devastare.

JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.

JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. A fura bani sau obiecte în cantități mari și de obicei făcînd uz de violență. V. prăda. A jefuit pe stăpînu-meu pînă la cămașă. ISPIRESCU, L. 290. (Cu pronunțare regională) Avea cineva cap să treacă pe aici fără să fie jăfuit? CREANGĂ, P. 119. ♦ (Cu privire la indivizi și, mai ales, la colectivități) A stoarce de averi; (cu privire la averi) a-și însuși bunuri prin exploatare sau prin manopere frauduloase. Capitalul străin jefuia bogățiile țării noastre.Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. – Variante: (învechit) jecuí, jăcuí, jacuí vb. IV.

JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf. (Cu pronunțare regională) Era necontenite jalobele obștiei pentru jăfuirile lui Moțoc. NEGRUZZI, S. I 150. – Variante: (învechit) jecuíre, jăcuíre (SADOVEANU, N. F. 43), jacuíre s. f.

A JEFUÍ ~iésc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jupui; a jecmăni; a despuia. 2) A lipsi de bani sau de bunuri materiale (prin exploatare sau prin violență); a jecmăni; a jumuli. /jaf + suf. ~ui

JĂCUI vb. (Mold.) A jefui, a prăda. A: Prădînd și jăcuind. URECHE. De averile lor și de viață i-au jecuit. NCCD, 238 ; cf. VARLAAM.; PRAV.; DOSOFTEI, VS; MOLITVENIC (sec, XVII); PSEUDO-COSTIN, 20v: AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-MUSTE; NECULCE. ◊ Fig. Voiu lua hotarăle limbilor și virtutea lor voiu jecui. DP, 27v. // B: Jăcuiră toată tabăra. BIBLIA (1688). Variante: jecui (VARLAAM: PRAV.; MOLITVENIC (sec. XVII; AXINTE URICARIUL; NCCD, 238; PSEUDO-COSTIN, 20v; CANTEMIR, HR. Etimologiș: jac + suf. -ui. Cf. ucr. žakuvati, magh. zsákolni. Vezi și jac, jăcaș, jăcuire. Cf. l o t r i, t î l h u i.

JĂCUIRE s.f. (Mold.) Prădare, jaf. Jăcuirea și averea cea rea pre carea ... nu să cade a o face. II 1764, 19r. Etimologie: jăcui. Vezi și jac, jăcaș, jăcui. Cf. j a c, l o t r i e, t î l h ă r i t, t î l h u ș a g.

jăfuì v. 1. a pune mâna cu violență pe avutul unui oraș, al unei case; 2. a comite exacțiuni, sustrageri frauduloase; 3. a fura dela un autor ideile, frazele sale. [Și jefuì: cf. rut. JEHUVATI, a prăda].

jăcuĭésc v. tr. (d. jac; ung. zsákolni, pun în sac, jăfuĭesc. V. jac, jacă). Vechĭ. Est. Jăfuĭesc. – Și jec- (vest).

jăfuĭésc v. tr. (d. jaf). Jăcuĭesc, despoĭ, prad grozav: a jăfuĭ un om, o casă, un oraș, o țară, (fig.) un autor de ideĭle luĭ. – Și jef- (vest).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jefui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiesc, imperf. 3 sg. jefuia; conj. prez. 3 să jefuiască

jefuire s. f., g.-d. art. jefuirii; pl. jefuiri

jefuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jefuiáscă

jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri

jefui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiesc, conj. jefuiască)

jăcuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

jefuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JEFUÍ vb. 1. a prăda, (rar) a tâlhări, (înv. și reg.) a pleșcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tâlhui. (Bandiții l-au ~ la drumul mare.) 2. a devasta, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Au ~ banca.) 3. v. deposeda. 4. v. răpi. 5. v. jecmăni.

JEFUÍRE s. 1. v. jaf. 2. devastare, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. v. deposedare. 4. v. jecmăneală.

JEFUI vb. 1. a prăda, (rar) a tîlhări, (înv. și reg.) a pleșcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tîlhui. (Bandiții l-au ~ la drumul mare.) 2. a devasta, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Au ~ banca.) 3. a deposeda, a prăda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (Stăpînul i-a ~ de tot ce-au avut.) 4. a prăda, a răpi, (înv.) a răpști. (I-a ~ de întreaga agoniseală.) 5. a jecmăni, (reg.) a jăpcăni. (Un negustor care își ~ clienții.)

JEFUIRE s. 1. jaf, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.) 2. devastare, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. deposedare, prădare, (livr.) spoliație, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jăcuí, jăcuiésc, vb. IV (reg.) a jefui.

Intrare: jefui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jefui
  • jefuire
  • jefuit
  • jefuitu‑
  • jefuind
  • jefuindu‑
singular plural
  • jefuiește
  • jefuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jefuiesc
(să)
  • jefuiesc
  • jefuiam
  • jefuii
  • jefuisem
a II-a (tu)
  • jefuiești
(să)
  • jefuiești
  • jefuiai
  • jefuiși
  • jefuiseși
a III-a (el, ea)
  • jefuiește
(să)
  • jefuiască
  • jefuia
  • jefui
  • jefuise
plural I (noi)
  • jefuim
(să)
  • jefuim
  • jefuiam
  • jefuirăm
  • jefuiserăm
  • jefuisem
a II-a (voi)
  • jefuiți
(să)
  • jefuiți
  • jefuiați
  • jefuirăți
  • jefuiserăți
  • jefuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jefuiesc
(să)
  • jefuiască
  • jefuiau
  • jefui
  • jefuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăcui
  • jăcuire
  • jăcuit
  • jăcuitu‑
  • jăcuind
  • jăcuindu‑
singular plural
  • jăcuiește
  • jăcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăcuiesc
(să)
  • jăcuiesc
  • jăcuiam
  • jăcuii
  • jăcuisem
a II-a (tu)
  • jăcuiești
(să)
  • jăcuiești
  • jăcuiai
  • jăcuiși
  • jăcuiseși
a III-a (el, ea)
  • jăcuiește
(să)
  • jăcuiască
  • jăcuia
  • jăcui
  • jăcuise
plural I (noi)
  • jăcuim
(să)
  • jăcuim
  • jăcuiam
  • jăcuirăm
  • jăcuiserăm
  • jăcuisem
a II-a (voi)
  • jăcuiți
(să)
  • jăcuiți
  • jăcuiați
  • jăcuirăți
  • jăcuiserăți
  • jăcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jăcuiesc
(să)
  • jăcuiască
  • jăcuiau
  • jăcui
  • jăcuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăfui
  • jăfuire
  • jăfuit
  • jăfuitu‑
  • jăfuind
  • jăfuindu‑
singular plural
  • jăfuiește
  • jăfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăfuiesc
(să)
  • jăfuiesc
  • jăfuiam
  • jăfuii
  • jăfuisem
a II-a (tu)
  • jăfuiești
(să)
  • jăfuiești
  • jăfuiai
  • jăfuiși
  • jăfuiseși
a III-a (el, ea)
  • jăfuiește
(să)
  • jăfuiască
  • jăfuia
  • jăfui
  • jăfuise
plural I (noi)
  • jăfuim
(să)
  • jăfuim
  • jăfuiam
  • jăfuirăm
  • jăfuiserăm
  • jăfuisem
a II-a (voi)
  • jăfuiți
(să)
  • jăfuiți
  • jăfuiați
  • jăfuirăți
  • jăfuiserăți
  • jăfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jăfuiesc
(să)
  • jăfuiască
  • jăfuiau
  • jăfui
  • jăfuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăhui
  • jăhuire
  • jăhuit
  • jăhuitu‑
  • jăhuind
  • jăhuindu‑
singular plural
  • jăhuiește
  • jăhuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăhuiesc
(să)
  • jăhuiesc
  • jăhuiam
  • jăhuii
  • jăhuisem
a II-a (tu)
  • jăhuiești
(să)
  • jăhuiești
  • jăhuiai
  • jăhuiși
  • jăhuiseși
a III-a (el, ea)
  • jăhuiește
(să)
  • jăhuiască
  • jăhuia
  • jăhui
  • jăhuise
plural I (noi)
  • jăhuim
(să)
  • jăhuim
  • jăhuiam
  • jăhuirăm
  • jăhuiserăm
  • jăhuisem
a II-a (voi)
  • jăhuiți
(să)
  • jăhuiți
  • jăhuiați
  • jăhuirăți
  • jăhuiserăți
  • jăhuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jăhuiesc
(să)
  • jăhuiască
  • jăhuiau
  • jăhui
  • jăhuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăui
  • jăuire
  • jăuit
  • jăuitu‑
  • jăuind
  • jăuindu‑
singular plural
  • jăuiește
  • jăuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăuiesc
(să)
  • jăuiesc
  • jăuiam
  • jăuii
  • jăuisem
a II-a (tu)
  • jăuiești
(să)
  • jăuiești
  • jăuiai
  • jăuiși
  • jăuiseși
a III-a (el, ea)
  • jăuiește
(să)
  • jăuiască
  • jăuia
  • jăui
  • jăuise
plural I (noi)
  • jăuim
(să)
  • jăuim
  • jăuiam
  • jăuirăm
  • jăuiserăm
  • jăuisem
a II-a (voi)
  • jăuiți
(să)
  • jăuiți
  • jăuiați
  • jăuirăți
  • jăuiserăți
  • jăuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jăuiesc
(să)
  • jăuiască
  • jăuiau
  • jăui
  • jăuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jecui
  • jecuire
  • jecuit
  • jecuitu‑
  • jecuind
  • jecuindu‑
singular plural
  • jecuiește
  • jecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jecuiesc
(să)
  • jecuiesc
  • jecuiam
  • jecuii
  • jecuisem
a II-a (tu)
  • jecuiești
(să)
  • jecuiești
  • jecuiai
  • jecuiși
  • jecuiseși
a III-a (el, ea)
  • jecuiește
(să)
  • jecuiască
  • jecuia
  • jecui
  • jecuise
plural I (noi)
  • jecuim
(să)
  • jecuim
  • jecuiam
  • jecuirăm
  • jecuiserăm
  • jecuisem
a II-a (voi)
  • jecuiți
(să)
  • jecuiți
  • jecuiați
  • jecuirăți
  • jecuiserăți
  • jecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jecuiesc
(să)
  • jecuiască
  • jecuiau
  • jecui
  • jecuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jehui
  • jehuire
  • jehuit
  • jehuitu‑
  • jehuind
  • jehuindu‑
singular plural
  • jehuiește
  • jehuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jehuiesc
(să)
  • jehuiesc
  • jehuiam
  • jehuii
  • jehuisem
a II-a (tu)
  • jehuiești
(să)
  • jehuiești
  • jehuiai
  • jehuiși
  • jehuiseși
a III-a (el, ea)
  • jehuiește
(să)
  • jehuiască
  • jehuia
  • jehui
  • jehuise
plural I (noi)
  • jehuim
(să)
  • jehuim
  • jehuiam
  • jehuirăm
  • jehuiserăm
  • jehuisem
a II-a (voi)
  • jehuiți
(să)
  • jehuiți
  • jehuiați
  • jehuirăți
  • jehuiserăți
  • jehuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jehuiesc
(să)
  • jehuiască
  • jehuiau
  • jehui
  • jehuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jacui
  • jacuire
  • jacuit
  • jacuitu‑
  • jacuind
  • jacuindu‑
singular plural
  • jacuiește
  • jacuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jacuiesc
(să)
  • jacuiesc
  • jacuiam
  • jacuii
  • jacuisem
a II-a (tu)
  • jacuiești
(să)
  • jacuiești
  • jacuiai
  • jacuiși
  • jacuiseși
a III-a (el, ea)
  • jacuiește
(să)
  • jacuiască
  • jacuia
  • jacui
  • jacuise
plural I (noi)
  • jacuim
(să)
  • jacuim
  • jacuiam
  • jacuirăm
  • jacuiserăm
  • jacuisem
a II-a (voi)
  • jacuiți
(să)
  • jacuiți
  • jacuiați
  • jacuirăți
  • jacuiserăți
  • jacuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jacuiesc
(să)
  • jacuiască
  • jacuiau
  • jacui
  • jacuiseră
Intrare: jefuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jefuire
  • jefuirea
plural
  • jefuiri
  • jefuirile
genitiv-dativ singular
  • jefuiri
  • jefuirii
plural
  • jefuiri
  • jefuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jecuire
  • jecuirea
plural
  • jecuiri
  • jecuirile
genitiv-dativ singular
  • jecuiri
  • jecuirii
plural
  • jecuiri
  • jecuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăcuire
  • jăcuirea
plural
  • jăcuiri
  • jăcuirile
genitiv-dativ singular
  • jăcuiri
  • jăcuirii
plural
  • jăcuiri
  • jăcuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jacuire
  • jacuirea
plural
  • jacuiri
  • jacuirile
genitiv-dativ singular
  • jacuiri
  • jacuirii
plural
  • jacuiri
  • jacuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăfuire
  • jăfuirea
plural
  • jăfuiri
  • jăfuirile
genitiv-dativ singular
  • jăfuiri
  • jăfuirii
plural
  • jăfuiri
  • jăfuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăhuire
  • jăhuirea
plural
  • jăhuiri
  • jăhuirile
genitiv-dativ singular
  • jăhuiri
  • jăhuirii
plural
  • jăhuiri
  • jăhuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jehuire
  • jehuirea
plural
  • jehuiri
  • jehuirile
genitiv-dativ singular
  • jehuiri
  • jehuirii
plural
  • jehuiri
  • jehuirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jefui, jefuiescverb

  • 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A jefuit pe stăpînu-meu pînă la cămașă. ISPIRESCU, L. 290. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Avea cineva cap să treacă pe aici fără să fie jăfuit? CREANGĂ, P. 119. DLRLC
  • 2. științe juridice A săvârși un jaf. MDA2
  • 3. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Capitalul străin jefuia bogățiile țării noastre. DLRLC
    • format_quote Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. DLRLC
  • 4. Exploata. MDA2
    sinonime: exploata
  • 5. impropriu Plagia. MDA2
    sinonime: plagia
  • 6. impropriu A răpi și a viola o femeie. MDA2
  • 7. Devasta. MDA2
    sinonime: devasta
etimologie:
  • Jaf + sufix -ui. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

jefuire, jefuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi jefui DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.