2 definiții pentru jecmănitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jecmănitor, ~oare smf, a [At: DA ms / V: jăc~ / Pl: ~i, ~oare / E: jecmăni + -tor] 1-2 (Persoană) care jefuiește (3) Si: jăpcănitor (1-2).

JECMĂNITÓR, -OÁRE, jecmănitori, -oare, adj. Care jecmănește. De o parte... cîțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani romîni, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.

Intrare: jecmănitor
jecmănitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jecmănitor
  • jecmănitorul
  • jecmănitoru‑
  • jecmănitoare
  • jecmănitoarea
plural
  • jecmănitori
  • jecmănitorii
  • jecmănitoare
  • jecmănitoarele
genitiv-dativ singular
  • jecmănitor
  • jecmănitorului
  • jecmănitoare
  • jecmănitoarei
plural
  • jecmănitori
  • jecmănitorilor
  • jecmănitoare
  • jecmănitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jecmănitor

  • 1. Care jecmănește.
    exemple
    • De o parte... câțiva bancheri rapaci și jecmănitori, iar de partea cealaltă... mii de țărani români, rămași pe drumuri. BOGZA, A. Î. 597.
      surse: DLRLC

etimologie: