4 definiții pentru janc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

janc sn [At: DOSOFTEI, PS. 271 / Pl: ~uri / E: pn zankiel] (Îvr) Legătură.

janc n., pl. urĭ (rudă cu germ. senker, janc). Dos. Butaș, ramură ĭeșită din rădăcină.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

janc (-curi), s. n. – Șiret, panglică, legătură. Germ. Senkel, prin intermediul pol. zankiel. Sec. XVII, rar și înv.Der. jencui, vb. (a transplanta, a răsădi), înv. numai la Dosoftei.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

janc, jancúri, s.n. (înv.) legătură.

Intrare: janc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • janc
  • jancul
  • jancu‑
plural
  • jancuri
  • jancurile
genitiv-dativ singular
  • janc
  • jancului
plural
  • jancuri
  • jancurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)