jaleș sm [At: PANȚU, PL. / V: ha~ / Pl: ~i / E: jale² + -eș] 1 Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate Si: pavăză (Salvia). 2 Plantă din genul jaleșului (1). 3 (Bot; îc) ~-de-câmp Salvie de câmpie (Salvia pratensis). 4 (Îae) Plantă ierboasă cu tulpină și frunze păroase, cu flori galben închis, care crește pe locuri aride și nisipoase (Stachys recta). 5 (Bot; îc) ~-de-pădure Cinsteț (Salvia glutinosa). 6 (Bot; șîc ~-de-grădină) Jale² (1) (Salvia officinalis). 7 Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica).

JALEȘ 👉 JALE².

JALEȘ s. m. Nume dat la mai multe specii de salbie. Obicinuindu-să și la băutura ceaiurilor calde, de frunză de jaleș înjumătățită cu lapte dulce și îndulcite cu zahăr. PISCUPESCU, O. 189.

JALEȘ m. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice. /jale + suf. ~eș

jaleș m. plantă aromatică din familia labiatelor, întrebuințată în medicină (Salvia): țăranul vindecă gâlcile cu frunze de jaleș unse cu unt. [Tr. jale = ung. ZSÀLIA].

haleș sm vz jaleș

JALE² sf. S/., JALEȘ sbst. 🌿 1 Mic arbust mirositor, originar din sudul Europei, cu flori albastre, violete sau albe, cultivat adesea prin grădini; frunzele acestei plante sînt întrebuințate în medicină, iar poporul le aplică la gîlci, pentru a le vindeca (Salvia officinalis); numită și „salbie”, „sălvie”, „șălvie”, „jale-de-grădină”, etc. (🖼 2719) ¶ 2 Plantă alb-lînoasă, cu flori roșii-purpurii; numită și „pavăză” (Stachys germanica) (🖼 2720) ¶ 3 ~-DE-CÎMP, plantă cu flori galben-deschise, avînd la baza inferioară a corolei puncte violete, cu dinții caliciului acoperiți cu peri aspri; numită și „jaleș-sălbatic” (Stachys recta) (🖼 2721); – ~-DE-CÎMP² = SALVIE-DE-CÎMPURI; – ~-DE-CÎMP³ = COADA-VACII² ¶ 4 JALE-CLEIOASĂ, JALEȘ DE-PĂDURE = CINSTEȚ [ung. zsálya]

2) jale f., pl. jălĭ și jaleș m. (ung. zsálya, sálya, salvie, și zsályás, preparat cu salvie; sîrb. žalj, žalbija, germ. salbei, d. lat. salvia). Salvie. Altă plantă din aceĭașĭ familie (stachys [germanica și rectaj]). – Se numește și pavăză.

jaleș s. m., pl. jaleși

!jaleș s. m., pl. jaleși

jaleș s. m.

jale s. f., g.-d. art. jalei

JALEȘ s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jale, salbie, salvie, (reg.) șerlai. 2. (Stachys germanica) jale, (reg.) pavăză.

JALEȘ s. v. coada-vacii, jale, salvie, urechea-porcului.

jaleș s.m. (bot.) 1 (și jaleș-de-grădină) Salvia officinalis; jale², jale-de-grădină (v. jale²), salvie, salvie-de-grădină, ‹reg.› mierea-ursului (v. miere), nădragul-țiganului (v. nădrag), șalef, șerlai. 2 Stachys germanica; jale², ‹reg.› pavăză. 3 (și jaleș-de-câmp) Salvia pratensis; jale-de-câmp (v. jale²), salvie, salvie-de-câmp, salvie-de-câmpie, salvie-de-câmpuri, ‹reg.› coada-vacii (v. coadă), iarba-lui-Sfântul-Ion (v. iarbă), iarba-Sfântului-Ioan (v. iarbă), slăbănog, șerlai, urechea-porcului (v. ureche). 4 (și jaleș-de-pădure) Salvia glutinosa; cinsteț, jale-cleioasă (v. jale²), jale-de-pădure (v. jale²), ‹reg.› brânca-porcului (v. brâncă¹), brusturul-caprei (v. brustur), cocean-căpresc, iarba-lui-Sfântul-Ion (v. iarbă), iarba-Sfântului-Ioan (v. iarbă), lăpuș, lăpuș-de-capră, lipan¹, meduneț, miericică, salvie-busuioacă, salvie-cleioasă, salvie-sălbatică, slăbănog, sugar, șerlai, urechea-porcului (v. ureche). 5 (reg.) v. Coada-vacii (v. coadă). Jale² (Salvia silvestris). 6 (reg. și jaleș-de-câmp, jaleș-sălbatic) v. Salvie. Urechea-porcului (v. ureche) (Salvia verticillata).

jaleș s. v. COADA-VACII. JALE. SALVIE. URECHEA-PORCULUI.

JALEȘ s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jale, salbie, salvie, (reg.) șerlai. 2. (Stachys germanica) jale, (reg.) pavăză.

JALEȘ DE CÂMP s. v. salvie.

jaleș de cîmp s. v. SALVIE.

SALVIA L., JALEȘ, SALVIE, fam. Labiatae. Gen originar din zonele calde și temperate ale globului, cca 700 specii, erbacee, semilemnoase, anuale, bienale sau perene, semitufe săli tufe, cu tulpini fistuloase în 4 muchii. Frunze opuse, nedentate, dentate, crestate sau crestat-penate, pețiolate, lipsite de stipele. Flori hermafrodite, neregulate, divers colorate: roșii, albastre, mov, albe (caliciul bilabiat, persistent, mai scurt decît corola cilindrică, bilabiată, labiul superior întreg sau emarginat, curbat sau drept, iar cel inferior trilobat, mai scurt decît primul, 2 stamine fertile, scurte, uneori și stamine sterile, mici), cîte 2 sau mai multe, în verticile reunite în raceme terminale. înfloresc eșalonat, din iun. pînă la venirea brumei (noiemb.). Fruct compus din 4 nucule închise în caliciu.

STACHYS L., JALEȘ, STAHIS, fam. Labiatae. Gen originar din regiunile temperate ale globului, cca 200 specii, erbacee, majoritatea perene, puține semilemnoase sau lemnoase. Frunze nedivizate, prevăzute cu perișori gri-argintii, alcătuind o pîslă catifelată, lipsite de stipele. Flori hermafrodite, neregulate, purpurii, roșii, stacojii, galbene sau albe, destul de mici (caliciu cu 5 dinți și 5 sau 10 nervuri, corolă bilabiată cu labiul superior boltit, tubul cilindric cu un inel păros, 4 stamine, din care 2 exerte și 2 mai scurte, antere cu 2 loji despărțite), dispuse în buchet, în axa frunzei sau într-un spic terminal. Fruct format din 4 nucule.