2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jachet sn vz jachetă

JACHÉTĂ, jachete, s. f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie. ♦ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.

JACHÉTĂ, jachete, s. f. Haină (tricotată) femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie. ♦ Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. – Din fr. jaquette.

jache sf [At: NEGRUZZI, S. I, 105 / V: ~et sn, jaghe~ / Pl: ~te / E: fr jaquette] 1 Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi. 2 Haină femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie. 3 (Pgn) Haină purtată de femei, bărbați și copii.

JACHÉTĂ, jachete, s. f. Haină bărbătească, corespunzînd vestonului, lungă pînă mai jos de șolduri, cu pulpanele rotunjite în față și croită pe talie. Purta o jachetă strînsă pe corp, care se încheia frumos în față. CAMIL PETRESCU, O. I 303. Jacheta mea a cenușie de vară. CARAGIALE, M. 26. Îmbodoliți în surtuce și jachete. NEGRUZZI, S. I 105. ♦ Haină femeiască, care acoperă partea de sus a corpului și se poartă peste bluză sau peste rochie. – Variantă: (învechit) jachét, jachete (C. PETRESCU, L. R. 15), s. n.

JACHÉTĂ s.f. Haină bărbătească de ceremonie croită pe talie, lungă aproape de genunchi. ♦ Haină femeiască croită pe talie, care acoperă partea de sus a corpului. [< fr. jaquette].

JACHÉTĂ s. f. haină bărbătească de ceremonie croită pe talie, lungă, până aproape de genunchi. ◊ haină femeiască pe talie, care acoperă partea de sus a corpului. (< fr. jaquette)

jachétă-taiór s. f. ◊ „[...] prin taior se înțelege acum un ansamblu de două piese, clasica fustă și jachetă, sau orice fel de fustă cu jachetă-taior sau pantalon cu jachetă-taior sau chiar fustă-pantalon care a revenit cu aplomb în costumația zilelor ploioase, și ea cu jachetă-taior.Săpt. 17 VIII 79 p. 8 (din jachetă + taior)

JACHÉTĂ ~e f. Haină (femeiască) scurtă, cu mâneci, încheiată în față, care este purtată peste rochie, bluză, cămașă etc. și acoperă partea superioară a corpului. /<fr. jaquette

jachetă f. un fel de haină pe talie cu poale dindărăt (= fr. jaquette).

* jachétă f., pl. e (fr. jaquette, dim. d. jaque, o haĭnă strîmtă și scurtă din evu mediŭ, pe care uniĭ o derivă d. Jacques, Iacob, epitet ironic, dat țăranului, fiindcă el purta această haĭnă la început). Un fel de redingotă cu poalele maĭ deschise. Surtuc. Paltonaș scurt și lipit de corp purtat de femeĭ. – Munt. vulg. jaghéd n., pl. și e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jachétă s. f., g.-d. art. jachétei; pl. jachéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jachétă (jachéte), s. f. – Haină încheiată în față. – Mr. jachetă. Fr. jaquette, cf. ngr. ζαϰέτα, tc. çaket, bg. žaketa.

Intrare: jachet
jachet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jachetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jache
  • jacheta
plural
  • jachete
  • jachetele
genitiv-dativ singular
  • jachete
  • jachetei
plural
  • jachete
  • jachetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jachet
  • jachetul
  • jachetu‑
plural
  • jachete
  • jachetele
genitiv-dativ singular
  • jachet
  • jachetului
plural
  • jachete
  • jachetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jachetă jachet

  • 1. Haină (tricotată) femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: geacă diminutive: jachețică
    • 1.1. Haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
      exemple
      • Purta o jachetă strînsă pe corp, care se încheia frumos în față. CAMIL PETRESCU, O. I 303.
        surse: DLRLC
      • Jacheta mea a cenușie de vară. CARAGIALE, M. 26.
        surse: DLRLC
      • Îmbodoliți în surtuce și jachete. NEGRUZZI, S. I 105.
        surse: DLRLC

etimologie: