2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JÁBRĂ s. f. v. javră.

jabră1 sf [At: H VIII, 36 / Pl: ~re / E: ctm jabă + javră] 1-4 (Reg) Jabă (1-4).

JÁBRĂ, jabre, s. f. v. javră.

JÁVRĂ, javre, s. f. 1. Câine slab și prăpădit; jigodie, potaie, cotarlă; p. gener. (depr.) câine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jábră s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de câini fără păr).

JÁVRĂ, javre, s. f. 1. Câine slab și prăpădit; jigodie, potaie, cotarlă; p. gener. (depr.) câine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jábră s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de câini fără păr).

javră sf [At: LB / V: ~bră, ~vlă / Pl: ~re, jevre / E: ucr жавра „câine care mușcă”] 1 (Dep) Câine. 2 (Spc) Câine bătrân. 3 (Reg) Câine prost care latră degeaba. 4 (Reg) Câine rău care mușcă. 5 Câine slab și prăpădit Si: cotarlă, jigodie, potaie. 6 (Fig) Om lipsit de caracter. 7 (Fig; rar) Om bătrân. 8 (Fig) Om leneș. 9 (Fig) Om bârfitor. 10 (Fig) Femeie clevetitoare. 11 (Reg) Cal bătrân și neputincios.

JÁVRĂ, javre, s. f. 1. Cîine mic, slab, prăpădit; p. ext. (depreciativ) cîine; potaie, jigodie. Javre cu cozi subțiri, cu stîrvurile supte, începură să se arate în lungul uliței. CAMILAR, T. 113. Era o javră slăbuță, cu urechi ciulite de liliac și cu ochii boldiți. SADOVEANU, B. 46. Cel puțin vreo cinci potăi ciobănești, printre destule javre de mîna a doua, erau stăpîni pe situație. GALACTION, O. I 310. ◊ (Urmat de determinări pleonastice) Nu concepea să plece după tîrguieli sau la plimbare, fără o javră de cățel cu zgardă și curelușă. PAS, Z. I 90. De la o colibă, o javră de cîine veni spre mine, lătrînd. DUNĂREANU, CH. 135. 2. Termen de ocară pentru oameni. Javra dracului se face a o căuta de ou și-i dezleagă... ața de la picior. CREANGĂ, A. 57. ◊ (Urmat de determinări indicînd substantivul la care se referă termenul) O să-l omorîm pe javra de Ștefănescu. STANCU, D. 145.

JÁVRĂ ~e f. fam. 1) Câine jigărit, care trezește milă și repulsie, potaie; cotarlă; jigodie. 2) fig. Om lipsit de caracter; om de nimic. [Sil. ja-vră] /Din Javana

javră m. și f. 1. câine ce latră mereu; 2. fig. om flecar, ființă tărîtoare. [Cf. rut. JAVRA, câine].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jávră (ja-vră) s. f., g.-d. art. jávrei; pl. jávre

jávră s. f. (sil.-vră), g.-d. art. jávrei; pl. jávre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JÁVRĂ s. cotarlă, jigodie, potaie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă, (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohârlă, (prin Transilv.) teaucă. (O ~ de câine.)

JAVRĂ s. cotarlă, jigodie, potaie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă. (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohîrlă, (prin Transilv.) teaucă. (O ~ de cîine.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

javră, javre s. f. (peior.) om lipsit de caracter

Intrare: jabră
jabră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: javră
  • silabație: ja-vră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • javră
  • javra
plural
  • javre
  • javrele
genitiv-dativ singular
  • javre
  • javrei
plural
  • javre
  • javrelor
vocativ singular
  • javră
  • javro
plural
  • javrelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jabră
  • jabra
plural
  • jabre
  • jabrele
genitiv-dativ singular
  • jabre
  • jabrei
plural
  • jabre
  • jabrelor
vocativ singular
  • jabră
  • jabro
plural
  • jabrelor

javră jabră

  • exemple
    • Javre cu cozi subțiri, cu stîrvurile supte, începură să se arate în lungul uliței. CAMILAR, T. 113.
      surse: DLRLC
    • Era o javră slăbuță, cu urechi ciulite de liliac și cu ochii boldiți. SADOVEANU, B. 46.
      surse: DLRLC
    • Cel puțin vreo cinci potăi ciobănești, printre destule javre de mîna a doua, erau stăpîni pe situație. GALACTION, O. I 310.
      surse: DLRLC
    • (Urmat de determinări pleonastice) Nu concepea să plece după tîrguieli sau la plimbare, fără o javră de cățel cu zgardă și curelușă. PAS, Z. I 90.
      surse: DLRLC
    • (Urmat de determinări pleonastice) De la o colibă, o javră de cîine veni spre mine, lătrînd. DUNĂREANU, CH. 135.
      surse: DLRLC
  • 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Javra dracului se face a o căuta de ou și-i dezleagă... ața de la picior. CREANGĂ, A. 57.
      surse: DLRLC
    • (Urmat de determinări indicând substantivul la care se referă termenul) O să-l omorîm pe javra de Ștefănescu. STANCU, D. 145.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Javarra (numele unei rase de câini fără păr).
    surse: DEX '09 DEX '98