jábă f., pl. e și jăbĭ (rus. rut. žába, broască, tuse cînească; ung. zsába, durere de nervĭ). Est. Jigăraĭe, jigodie, o boală a cînilor caracterizată pin căldură, tuse și tristeță (în vest javră, care vine d. * jabră). Javră (în toată țara), șarlă, cotarlă, cîne urît orĭ bătrîn. Fig. Iron. Om fără valoare și pretențios (Cp. cu boală, cĭumă ș.a.).