7 definiții pentru jăruitor jârăitor jertuitor jeruitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jăruitor sn [At: PAȘCA, GL. / V: jârăi~, jertu~, jer~ / Pl: ~oare / E: jar + -uitor] (Trs) 1 Prăjină cu care se scormonește focul în cuptor. 2 (Pan) Bucată de lemn cu care se îndoaie pânza de-a lungul.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jăruitór (jeruitór), jăruitoáre, s.n. (reg.) băț crăpat în două la un capăt, cu care se scormonește în jar sau „se jeruiește” pânza; cociorbă.

Intrare: jăruitor
jăruitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăruitor
  • jăruitorul
  • jăruitoru‑
plural
  • jăruitoare
  • jăruitoarele
genitiv-dativ singular
  • jăruitor
  • jăruitorului
plural
  • jăruitoare
  • jăruitoarelor
vocativ singular
plural
jârăitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
jertuitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeruitor
  • jeruitorul
  • jeruitoru‑
plural
  • jeruitoare
  • jeruitoarele
genitiv-dativ singular
  • jeruitor
  • jeruitorului
plural
  • jeruitoare
  • jeruitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)