2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jărcui v vz jercui1

jărcuĭésc v. tr. (d. jarcă). Nord. Sfîșiĭ, rup. V. refl. Mă sfîșiĭ, mă rup: cojocu s’a jărcuit.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jărcuí (jercuí), jărcuiésc (jercuiésc), vb. IV (reg.) a bate.

Intrare: jărcuit
jărcuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jărcuit
  • jărcuitul
  • jărcuitu‑
  • jărcui
  • jărcuita
plural
  • jărcuiți
  • jărcuiții
  • jărcuite
  • jărcuitele
genitiv-dativ singular
  • jărcuit
  • jărcuitului
  • jărcuite
  • jărcuitei
plural
  • jărcuiți
  • jărcuiților
  • jărcuite
  • jărcuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: jărcui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jărcui
  • jărcuire
  • jărcuit
  • jărcuitu‑
  • jărcuind
  • jărcuindu‑
singular plural
  • jărcuiește
  • jărcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jărcuiesc
(să)
  • jărcuiesc
  • jărcuiam
  • jărcuii
  • jărcuisem
a II-a (tu)
  • jărcuiești
(să)
  • jărcuiești
  • jărcuiai
  • jărcuiși
  • jărcuiseși
a III-a (el, ea)
  • jărcuiește
(să)
  • jărcuiască
  • jărcuia
  • jărcui
  • jărcuise
plural I (noi)
  • jărcuim
(să)
  • jărcuim
  • jărcuiam
  • jărcuirăm
  • jărcuiserăm
  • jărcuisem
a II-a (voi)
  • jărcuiți
(să)
  • jărcuiți
  • jărcuiați
  • jărcuirăți
  • jărcuiserăți
  • jărcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jărcuiesc
(să)
  • jărcuiască
  • jărcuiau
  • jărcui
  • jărcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)