2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jăgnit, ~ă a vz jignit

JICNÍ vb. IV v. jigni.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din sb. žignuti.

JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni.

JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni.

jecnit, ~ă a vz jignit2[1]

  1. Jignit are o singură intrare. — gall

jigni [At: LB / V: jeg~, jicni, (reg) jăg~ / Pzi: ~nesc / E: slv жєгнати] 1 vt (Înv) A lovi. 2 vt (Înv) A atinge. 3 vt (Înv) A răni ușor. 4 vt (Înv; fig) A aduce un prejudiciu cuiva. 5 vt A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa Si: a insulta, a ofensa. 6-7 vr (Reg; d. alimente) A căpăta un gust sau un miros rău atunci când stau într-un loc închis Si: a se încinge. 8 vr (Reg; pgn; d. alimente) A se strica. 9 vr (Îrg; despre ulei, untură) A se râncezi. 10 vr (Reg; d. oameni) A se înghionti.

jignit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 76/2 / V: jec~, jeg~, jic~, (reg) jăg~ / Pl: ~iți, ~e / E: jigni] 1 a (Înv) Lovit. 2 a (Înv) Atins. 3 a (Înv) Rănit ușor. 4 a (Înv; fig) Prejudiciat. 5 a (D. oameni) Care a suferit o ofensă. 6 av În mod ofensat. 7-8 a (Reg; d. alimente) Care are un miros sau un gust rău. 9 a (Reg; pgn; d. alimente) Stricat. 10 a (Reg; d. ulei, untură etc.) Rânced. 11 a (Reg; d. oameni) Înghiontit.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din scr. žignuti.

JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în demnitatea sau onoarea sa, a-i aduce o ofensă; a ofensa, a insulta. De ce să mă jignești, domnule Petrescu? Eu vin la dumneata cu inima deschisă. GALAN, Z. R. 357. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. Îi spusese... să nu mai vorbească de asta că-l jignește. CONTEMPORANUL, VII 493. 2. (Învechit) A aduce un prejudiciu. (Atestat în forma jicni) [Acel drept] jicnea așezămintele cele vechi. ODOBESCU, S. II 24. – Variantă: jicní vb. IV.

JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. Nu e poveste, domnule, intîmpină Duțu, jignit. SLAVICI, N. II 377. ♦ (Neobișnuit) Îndurerat, întristat. Numai de-un lucru era baba cu inima jignită; că nu poate să le zică: tată și mamă. CREANGĂ, P. 76.

A JIGNÍ ~ésc tranz. (persoane) 1) A înjosi prin vorbe sau purtare nedemnă; a ofensa; a insulta. 2) înv. A face să suporte un prejudiciu. /<sb. žignuti

jigni v. 1. a strâmtora, a jena; 2, a cauza pagubă; 3. fig. a ofensa. [Cf. serb. JIGNUTI, a înțepa].

jignit a. 1. strâmtorat. 2. fig. penibil impresionat: îi era inima jignită CR.

jignésc v. tr. (sîrb. žignuti, rus. -útĭ, a arde, a trage un bicĭ. V. jig). Vest. Stric, alterez: căldura jignește alunele. Fig. Ofensez: a jigni interesu cuĭva. V. refl. Mă stric, mă rîncezesc: untura s’a jignit.

jignít, -ă adj. Stricat, rînced: unt-de-lemn jignit. Fig. Ofensat. Vătămat, păgubit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jigni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignesc, imperf. 3 sg. jignea; conj. prez. 3 să jignească

jigní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 sg. și pl.jigneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JIGNÍ vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a injuria, a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)

JIGNÍT adj. insultat, ofensat, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. (O persoană ~.)

JIGNI vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)

JIGNIT adj. insultat, ofensat, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. (O persoană ~.)

Intrare: jigni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jigni
  • jignire
  • jignit
  • jignitu‑
  • jignind
  • jignindu‑
singular plural
  • jignește
  • jigniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jignesc
(să)
  • jignesc
  • jigneam
  • jignii
  • jignisem
a II-a (tu)
  • jignești
(să)
  • jignești
  • jigneai
  • jigniși
  • jigniseși
a III-a (el, ea)
  • jignește
(să)
  • jignească
  • jignea
  • jigni
  • jignise
plural I (noi)
  • jignim
(să)
  • jignim
  • jigneam
  • jignirăm
  • jigniserăm
  • jignisem
a II-a (voi)
  • jigniți
(să)
  • jigniți
  • jigneați
  • jignirăți
  • jigniserăți
  • jigniseți
a III-a (ei, ele)
  • jignesc
(să)
  • jignească
  • jigneau
  • jigni
  • jigniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jicni
  • jicnire
  • jicnit
  • jicnitu‑
  • jicnind
  • jicnindu‑
singular plural
  • jicnește
  • jicniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jicnesc
(să)
  • jicnesc
  • jicneam
  • jicnii
  • jicnisem
a II-a (tu)
  • jicnești
(să)
  • jicnești
  • jicneai
  • jicniși
  • jicniseși
a III-a (el, ea)
  • jicnește
(să)
  • jicnească
  • jicnea
  • jicni
  • jicnise
plural I (noi)
  • jicnim
(să)
  • jicnim
  • jicneam
  • jicnirăm
  • jicniserăm
  • jicnisem
a II-a (voi)
  • jicniți
(să)
  • jicniți
  • jicneați
  • jicnirăți
  • jicniserăți
  • jicniseți
a III-a (ei, ele)
  • jicnesc
(să)
  • jicnească
  • jicneau
  • jicni
  • jicniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăgni
  • jăgnire
  • jăgnit
  • jăgnitu‑
  • jăgnind
  • jăgnindu‑
singular plural
  • jăgnește
  • jăgniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăgnesc
(să)
  • jăgnesc
  • jăgneam
  • jăgnii
  • jăgnisem
a II-a (tu)
  • jăgnești
(să)
  • jăgnești
  • jăgneai
  • jăgniși
  • jăgniseși
a III-a (el, ea)
  • jăgnește
(să)
  • jăgnească
  • jăgnea
  • jăgni
  • jăgnise
plural I (noi)
  • jăgnim
(să)
  • jăgnim
  • jăgneam
  • jăgnirăm
  • jăgniserăm
  • jăgnisem
a II-a (voi)
  • jăgniți
(să)
  • jăgniți
  • jăgneați
  • jăgnirăți
  • jăgniserăți
  • jăgniseți
a III-a (ei, ele)
  • jăgnesc
(să)
  • jăgnească
  • jăgneau
  • jăgni
  • jăgniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jegni
  • jegnire
  • jegnit
  • jegnitu‑
  • jegnind
  • jegnindu‑
singular plural
  • jegnește
  • jegniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jegnesc
(să)
  • jegnesc
  • jegneam
  • jegnii
  • jegnisem
a II-a (tu)
  • jegnești
(să)
  • jegnești
  • jegneai
  • jegniși
  • jegniseși
a III-a (el, ea)
  • jegnește
(să)
  • jegnească
  • jegnea
  • jegni
  • jegnise
plural I (noi)
  • jegnim
(să)
  • jegnim
  • jegneam
  • jegnirăm
  • jegniserăm
  • jegnisem
a II-a (voi)
  • jegniți
(să)
  • jegniți
  • jegneați
  • jegnirăți
  • jegniserăți
  • jegniseți
a III-a (ei, ele)
  • jegnesc
(să)
  • jegnească
  • jegneau
  • jegni
  • jegniseră
Intrare: jignit
jignit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jignit
  • jignitul
  • jignitu‑
  • jigni
  • jignita
plural
  • jigniți
  • jigniții
  • jignite
  • jignitele
genitiv-dativ singular
  • jignit
  • jignitului
  • jignite
  • jignitei
plural
  • jigniți
  • jigniților
  • jignite
  • jignitelor
vocativ singular
plural
jăgnit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăgnit
  • jăgnitul
  • jăgni
  • jăgnita
plural
  • jăgniți
  • jăgniții
  • jăgnite
  • jăgnitele
genitiv-dativ singular
  • jăgnit
  • jăgnitului
  • jăgnite
  • jăgnitei
plural
  • jăgniți
  • jăgniților
  • jăgnite
  • jăgnitelor
vocativ singular
plural
jecnit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jecnit
  • jecnitul
  • jecni
  • jecnita
plural
  • jecniți
  • jecniții
  • jecnite
  • jecnitele
genitiv-dativ singular
  • jecnit
  • jecnitului
  • jecnite
  • jecnitei
plural
  • jecniți
  • jecniților
  • jecnite
  • jecnitelor
vocativ singular
plural
jegnit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jegnit
  • jegnitul
  • jegni
  • jegnita
plural
  • jegniți
  • jegniții
  • jegnite
  • jegnitele
genitiv-dativ singular
  • jegnit
  • jegnitului
  • jegnite
  • jegnitei
plural
  • jegniți
  • jegniților
  • jegnite
  • jegnitelor
vocativ singular
plural
jicnit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jicnit
  • jicnitul
  • jicnitu‑
  • jicni
  • jicnita
plural
  • jicniți
  • jicniții
  • jicnite
  • jicnitele
genitiv-dativ singular
  • jicnit
  • jicnitului
  • jicnite
  • jicnitei
plural
  • jicniți
  • jicniților
  • jicnite
  • jicnitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jigni, jignescverb

etimologie:

jignit, jigniadjectiv

etimologie:
  • vezi jigni DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.