2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JĂCÁȘ s. m. v. jacaș.

JĂCÁȘ s. m. v. jacaș.

JĂCAȘ s.m. (Mold.) Hoț, tîlhar. Jacaș. NCCD (gl.). Jăcașii lor și pînă la Rodostos . . . au agiuns. CANTEMIR, HR.: cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. Etimologie: jac + suf. -aș. Vezi și jac, jăcui, jăcuire. Cf. h î n s a r (1), l o t r u.

jăcaș m. Mold. jăfuitor: jăcaș fiind de moarte AL.

JACÁȘ, jacași, s. m. (Reg.) Om jefuitor, hrăpăreț. [Var.: jăcáș s. m.] – Jac2 + suf. -aș.

JACÁȘ, jacași, s. m. (Reg.) Om jefuitor, hrăpăreț. [Var.: jăcáș s. m.] – Jac2 + suf. -aș.

jacaș, ~ă smf, a [At: LET. II, 365/18 / V: jăc~ / Pl: ~i, ~e / E: jac2 + -aș] 1-2 (Îrg) (Om) hrăpăreț.

JACÁȘ, jacași, s. m. (Mold.) Jefuitor, prădător, hrăpăreț. Jacaș fiind de moarte, A luat pelea de pe sărman. ALECSANDRI, T. 548. ◊ (Adjectival) Nu mi s-au spurcat auzul cu zădarnici măguliri Ca să dobîndesc iubirea jacașelor stăpîniri. CONACHI, P. 49.

JACAȘ s.m. (Mold.) Hoț tîlhar..JacașNCCD.Jăcașii lor și până la Rodostoc ... au agiuns. ; cf. CANTEMIR, HR. ; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. Etimologie: JAC + -aș. Cf. hânsar (1), lotru

jácaș, -ă adj. (d. jac). Est. Jăfuitor, rapace. V. zăcaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jăcáș/ jacáș s. m., pl. jăcáși/ jacáși

jacáș/jăcáș (reg.) s. m., pl. jacáși/jăcáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JĂCÁȘ s. v. jefuitor, prădător.

jăcaș s. v. JEFUITOR. PRĂDĂTOR.

Intrare: jăcaș
jăcaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jacaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jacaș
  • jacașul
  • jacașu‑
plural
  • jacași
  • jacașii
genitiv-dativ singular
  • jacaș
  • jacașului
plural
  • jacași
  • jacașilor
vocativ singular
  • jacașule
  • jacașe
plural
  • jacașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăcaș
  • jăcașul
  • jăcașu‑
plural
  • jăcași
  • jăcașii
genitiv-dativ singular
  • jăcaș
  • jăcașului
plural
  • jăcași
  • jăcașilor
vocativ singular
  • jăcașule
  • jăcașe
plural
  • jăcașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jacaș jăcaș

  • 1. regional Om jefuitor, hrăpăreț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: jefuitor, -oare prădător 2 exemple
    exemple
    • Jacaș fiind de moarte, A luat pelea de pe sărman. ALECSANDRI, T. 548.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Nu mi s-au spurcat auzul cu zădarnici măguliri Ca să dobîndesc iubirea jacașelor stăpîniri. CONACHI, P. 49.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Jac (1.) + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98