2 definiții pentru izvorâtură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izvorâtu sf [At: DOSOFTEI, V. S. 175 / Pl: ~ri / E: izvorât + -ură] (Îvp) 1-2 Izvorâre (1-2). 3 (Fig) Obârșie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

izvorâtúră s.f. (înv.) izvorare, țâșnire de apă.

Intrare: izvorâtură
izvorâtură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izvorâtu
  • izvorâtura
plural
genitiv-dativ singular
  • izvorâturi
  • izvorâturii
plural
vocativ singular
plural