2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izvorâtor, ~oare [ At: DOSOFTEI, V. S. 145 / V: (înv) ~rit~ / Pl: ~i, ~oare / E: izvorî + -tor] (Înv) 1 a Care face să izvorască. 2 a Care izvorăște. 3-4 smf, a (Persoană) de la care se trage obârșia. 5-6 smf, a (Persoană) de la care provine ceva.

izvoritor, ~oare a, smf vz izvorâtor

IZVORÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Din care izvorăște. /a izvorî + suf. ~tor

izvoritor a. și m. din care izvorește: marele mucenic Dimitrie, Izvoritorul de mir.

izvorîtór, -oáre adj. (d. izvorăsc). Care face să izvorască: sfîntu Dumitru izvorîtoru de mir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izvorâtór (înv.) adj. m., s. m., pl. izvorâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. izvorâtoáre

izvorâtór adj. m., s. m., pl. izvorâtóri; f. sg. și pl. izvorâtoáre

izvorăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rând ger., -rîtor adj. v.

Intrare: izvorâtoare
izvorâtoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izvorâtoare
  • izvorâtoarea
plural
  • izvorâtoare
  • izvorâtoarele
genitiv-dativ singular
  • izvorâtoare
  • izvorâtoarei
plural
  • izvorâtoare
  • izvorâtoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: izvorâtor (adj.)
izvorâtor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izvorâtor
  • izvorâtorul
  • izvorâtoru‑
  • izvorâtoare
  • izvorâtoarea
plural
  • izvorâtori
  • izvorâtorii
  • izvorâtoare
  • izvorâtoarele
genitiv-dativ singular
  • izvorâtor
  • izvorâtorului
  • izvorâtoare
  • izvorâtoarei
plural
  • izvorâtori
  • izvorâtorilor
  • izvorâtoare
  • izvorâtoarelor
vocativ singular
plural
izvoritor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)