opțiuni
  • info

10 definiții pentru izvoditor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZVODITOR, izvoditori, s. m. (Înv.) Cronicar; p. gener. scriitor, autor. – Izvodi + suf. -tor.

IZVODITOR, izvoditori, s. m. (Înv.) Cronicar; p. gener. scriitor, autor. – Izvodi + suf. -tor.

izvoditor, ~oare [At: CANTEMIR, HR. 139 / Pl: ~i, ~oare / E: izvodi + -tor] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care născocește. 3-4 smf, a (Persoană) care compilează. 5 smf Autor. 6 smf Istoric. 7 smf Traducător. 8 smf Imitator. 9 smf Copist.

IZVODITOR, izvoditori, s. m. (Învechit și arhaizant) Istoric, istoriograf, cronicar; p. ext. scriitor, autor. Fericim pre izvoditorii cărții romînești. GOLESCU, Î. 21.

IZVODITOR ~i m. înv. 1) Autor de cronici; cronicar; cronograf. 2) Autor de opere literare; scriitor. /a izvodi + suf. ~tor

izvoditor m. începător, pricinuitor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izvoditor (înv.) s. m., pl. izvoditori

izvoditor (înv.) s. m., pl. izvoditori

izvoditor s. m., pl. izvoditori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZVODITOR s. v. autor, inventator, istoric, istoriograf.

izvoditor s. v. AUTOR. INVENTATOR. ISTORIC. ISTORIOGRAF.

Intrare: izvoditor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izvoditor
  • izvoditorul
  • izvoditoru‑
plural
  • izvoditori
  • izvoditorii
genitiv-dativ singular
  • izvoditor
  • izvoditorului
plural
  • izvoditori
  • izvoditorilor
vocativ singular
  • izvoditorule
plural
  • izvoditorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izvoditor, izvoditorisubstantiv masculin

etimologie:
  • Izvodi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.