9 definiții pentru izvoditor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izvoditor, ~oare [At: CANTEMIR, HR. 139 / Pl: ~i, ~oare / E: izvodi + -tor] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care născocește. 3-4 smf, a (Persoană) care compilează. 5 smf Autor. 6 smf Istoric. 7 smf Traducător. 8 smf Imitator. 9 smf Copist.

IZVODITÓR, izvoditori, s. m. (Înv.) Cronicar; p. gener. scriitor, autor. – Izvodi + suf. -tor.

IZVODITÓR, izvoditori, s. m. (Înv.) Cronicar; p. gener. scriitor, autor. – Izvodi + suf. -tor.

IZVODITÓR, izvoditori, s. m. (Învechit și arhaizant) Istoric, istoriograf, cronicar; p. ext. scriitor, autor. Fericim pre izvoditorii cărții romînești. GOLESCU, Î. 21.

IZVODITÓR ~i m. înv. 1) Autor de cronici; cronicar; cronograf. 2) Autor de opere literare; scriitor. /a izvodi + suf. ~tor

izvoditor m. începător, pricinuitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izvoditór (înv.) s. m., pl. izvoditóri

izvoditór s. m., pl. izvoditóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZVODITÓR s. v. autor, inventator, istoric, istoriograf.

izvoditor s. v. AUTOR. INVENTATOR. ISTORIC. ISTORIOGRAF.

Intrare: izvoditor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izvoditor
  • izvoditorul
  • izvoditoru‑
plural
  • izvoditori
  • izvoditorii
genitiv-dativ singular
  • izvoditor
  • izvoditorului
plural
  • izvoditori
  • izvoditorilor
vocativ singular
  • izvoditorule
plural
  • izvoditorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izvoditor

etimologie:

  • Izvodi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09