2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
izomerizat, ~ă a [At: MDA ms / S și: iso~ / Pl: ~ați, ~e / E: izomeriza] (D. substanțe, combinații) Care a fost transformat într-un izomer al său.
IZOMERIZA, pers. 3 izomerizează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacții sau prin acțiunea unui agent fizic. – Din fr. isomériser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IZOMERIZA, pers. 3 izomerizează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacții sau prin acțiunea unui agent fizic. – Din fr. isomériser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
izomeriza vt [At: DA ms / S și: iso~ / Pzi: ~zez / E: fr isomériser] A transforma o substanță sau o combinație într-un izomer al său.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISOMERIZA vb. I. v. izomeriza.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZOMERIZA vb. I. tr. A transforma prin izomerizare. [Var. isomeriza vb. I. / < fr. isomériser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZOMERIZA vb. refl. (despre compuși chimici) a se transforma într-un izomer al său. (< fr. isomériser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A IZOMERIZA pers. 3 ~ează intranz. A se transforma într-un izomer. /<fr. isomériser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!izomeriza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se izomerizează, imperf. 3 pl. se izomerizau; conj. prez. 3 să se izomerizeze; ger. izomerizându-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
izomeriza (a ~) vb., ind. prez. 3 izomerizează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izomeriza vb., ind. prez. 3 sg. izomerizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
izomeriza, izomerizezverb
- 1. (Despre substanțe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacții sau prin acțiunea unui agent fizic. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- isomériser DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.