2 definiții pentru izgonitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izgonitor, ~oare smf, a [At: MINEIUL (1776), 188 2/2 / Pl: ~i, ~e / E: izgoni + -tor] (Înv) 1-2 (Persoană) care obligă pe cineva să plece. 3-4 (Persoană) care fugărește pe cineva. 5-6 (Persoană) care demite pe cineva. 7-8 (Persoană) care exilează pe cineva. 9-10 (Persoană) care persecută pe cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izgonitór adj. m., pl. izgonitóri; f. sg. și pl. izgonitoáre

Intrare: izgonitor
izgonitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izgonitor
  • izgonitorul
  • izgonitoru‑
  • izgonitoare
  • izgonitoarea
plural
  • izgonitori
  • izgonitorii
  • izgonitoare
  • izgonitoarele
genitiv-dativ singular
  • izgonitor
  • izgonitorului
  • izgonitoare
  • izgonitoarei
plural
  • izgonitori
  • izgonitorilor
  • izgonitoare
  • izgonitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)