4 definiții pentru izda

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izda [At: CADE / Pzi: ~desc / E: srb izdati „a da afară”] (Ban; sbm) 1-2 vtr A (se) îmbolnăvi. 3 vt A trăda. 4 vt A denunța.

izdáŭ, a izdá v. tr. (vsl. iz-dati, a scoate, a denunța, a trăda; rus. izdátĭ, a promulga; bg. izdávam, trădez). Vest. A denunța: Fugĭ, izdate, blestemate! Nu izda, nu blestema! (Șez. 32, 111).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

izda (-dez, -it), vb. – A se îmbolnăvi, a suferi de ceva. Sb. izdati „a elimina” (DAR; Graur, BL, VI, 152). În Olt. și Banat. – Der. izdat, s. n. (boală de stomac); izdat, s. m. (diavol); iujdă, s. f. (chin, suferință); iujdănit, adj. (blestemat).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

izda, izdez, vb. I (reg.) a face să se îmbolnăvească, a i se face rău, a-i veni cuiva rău.

Intrare: izda
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izda
  • izdare
  • izdat
  • izdatu‑
  • izdând
  • izdându‑
singular plural
  • izdea
  • izdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izdez
(să)
  • izdez
  • izdam
  • izdai
  • izdasem
a II-a (tu)
  • izdezi
(să)
  • izdezi
  • izdai
  • izdași
  • izdaseși
a III-a (el, ea)
  • izdea
(să)
  • izdeze
  • izda
  • izdă
  • izdase
plural I (noi)
  • izdăm
(să)
  • izdăm
  • izdam
  • izdarăm
  • izdaserăm
  • izdasem
a II-a (voi)
  • izdați
(să)
  • izdați
  • izdați
  • izdarăți
  • izdaserăți
  • izdaseți
a III-a (ei, ele)
  • izdea
(să)
  • izdeze
  • izdau
  • izda
  • izdaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)