2 intrări

  • ijderi ijdăni ijdări ijdărî isdăni izdăni izdărî izderi
  • ijderire ijdănire izdănire

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izdănire sf vz ijderire

ijderi [At: MOXA, 349/2 / V: ~dăni, ~dări, ~dărî, izdăni, izdărî, izd~ / Pzi: ~resc / E: ns cf zădărî] (Înv) 1 vt A crea. 2 vt A descoperi ceva. 3 vt A iscodi ceva. 4 vt A scormoni. 5-6 vtr A (se) înteți. 7 vt A zădărî. 8 vi A-și avea originea în... 9 vi A se naște din...

ijderire sf [At: ȘEZ. III, 16 / V: ~dăni~, izdăni~ / Pl: ~ri / E: ijderi] 1 (Înv) Creare. 2 Descoperire. 3 Iscodire. 4 Scormonire. 5 Întețire. 6 Zădărâre. 7 Origine. 8 (Și în imprecații) Naștere.

ijderésc și -irésc v. tr. (d. vre-o formă vsl. *iz-dĭrati, cum se vede din izdăritură). Vechĭ. Produc, daŭ la iveală. V. refl. Răsar, am originea. – Și -erăsc și -ărăsc,


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ijderí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 să ijdereáscă; ger. ijderínd

ijderí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 sg. și pl. ijdereáscă; ger. ijderínd


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

IJDĂNÍ, ijdănésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)

IJDĂRÍ, ijdărésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)

ijderí (ijderésc, – ít), vb.1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati.Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare).

IZDĂNÍ, izdănésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)

Intrare: ijderi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ijderi
  • ijderire
  • ijderit
  • ijderitu‑
  • ijderind
  • ijderindu‑
singular plural
  • ijderește
  • ijderiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ijderesc
(să)
  • ijderesc
  • ijdeream
  • ijderii
  • ijderisem
a II-a (tu)
  • ijderești
(să)
  • ijderești
  • ijdereai
  • ijderiși
  • ijderiseși
a III-a (el, ea)
  • ijderește
(să)
  • ijderească
  • ijderea
  • ijderi
  • ijderise
plural I (noi)
  • ijderim
(să)
  • ijderim
  • ijdeream
  • ijderirăm
  • ijderiserăm
  • ijderisem
a II-a (voi)
  • ijderiți
(să)
  • ijderiți
  • ijdereați
  • ijderirăți
  • ijderiserăți
  • ijderiseți
a III-a (ei, ele)
  • ijderesc
(să)
  • ijderească
  • ijdereau
  • ijderi
  • ijderiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ijdăni
  • ijdănire
  • ijdănit
  • ijdănitu‑
  • ijdănind
  • ijdănindu‑
singular plural
  • ijdănește
  • ijdăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ijdănesc
(să)
  • ijdănesc
  • ijdăneam
  • ijdănii
  • ijdănisem
a II-a (tu)
  • ijdănești
(să)
  • ijdănești
  • ijdăneai
  • ijdăniși
  • ijdăniseși
a III-a (el, ea)
  • ijdănește
(să)
  • ijdănească
  • ijdănea
  • ijdăni
  • ijdănise
plural I (noi)
  • ijdănim
(să)
  • ijdănim
  • ijdăneam
  • ijdănirăm
  • ijdăniserăm
  • ijdănisem
a II-a (voi)
  • ijdăniți
(să)
  • ijdăniți
  • ijdăneați
  • ijdănirăți
  • ijdăniserăți
  • ijdăniseți
a III-a (ei, ele)
  • ijdănesc
(să)
  • ijdănească
  • ijdăneau
  • ijdăni
  • ijdăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ijdări
  • ijdărire
  • ijdărit
  • ijdăritu‑
  • ijdărind
  • ijdărindu‑
singular plural
  • ijdărește
  • ijdăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ijdăresc
(să)
  • ijdăresc
  • ijdăream
  • ijdării
  • ijdărisem
a II-a (tu)
  • ijdărești
(să)
  • ijdărești
  • ijdăreai
  • ijdăriși
  • ijdăriseși
a III-a (el, ea)
  • ijdărește
(să)
  • ijdărească
  • ijdărea
  • ijdări
  • ijdărise
plural I (noi)
  • ijdărim
(să)
  • ijdărim
  • ijdăream
  • ijdărirăm
  • ijdăriserăm
  • ijdărisem
a II-a (voi)
  • ijdăriți
(să)
  • ijdăriți
  • ijdăreați
  • ijdărirăți
  • ijdăriserăți
  • ijdăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ijdăresc
(să)
  • ijdărească
  • ijdăreau
  • ijdări
  • ijdăriseră
ijdărî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
isdăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izdăni
  • izdănire
  • izdănit
  • izdănitu‑
  • izdănind
  • izdănindu‑
singular plural
  • izdănește
  • izdăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izdănesc
(să)
  • izdănesc
  • izdăneam
  • izdănii
  • izdănisem
a II-a (tu)
  • izdănești
(să)
  • izdănești
  • izdăneai
  • izdăniși
  • izdăniseși
a III-a (el, ea)
  • izdănește
(să)
  • izdănească
  • izdănea
  • izdăni
  • izdănise
plural I (noi)
  • izdănim
(să)
  • izdănim
  • izdăneam
  • izdănirăm
  • izdăniserăm
  • izdănisem
a II-a (voi)
  • izdăniți
(să)
  • izdăniți
  • izdăneați
  • izdănirăți
  • izdăniserăți
  • izdăniseți
a III-a (ei, ele)
  • izdănesc
(să)
  • izdănească
  • izdăneau
  • izdăni
  • izdăniseră
izdărî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
izderi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ijderire
ijderire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ijdănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ijdănire
  • ijdănirea
plural
  • ijdăniri
  • ijdănirile
genitiv-dativ singular
  • ijdăniri
  • ijdănirii
plural
  • ijdăniri
  • ijdănirilor
vocativ singular
plural
izdănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izdănire
  • izdănirea
plural
  • izdăniri
  • izdănirile
genitiv-dativ singular
  • izdăniri
  • izdănirii
plural
  • izdăniri
  • izdănirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)