2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbrănire sf [At: (a. 1741) URICARIUL, IV, 407/12 / Pl: ~ri / E: izbrăni] (Slî) 1 Clarificare a unei situații prin lichidarea unei afaceri. 2 Terminare a unui proces juridic. 3 Achitare a unei datorii. 4 Clarificare.

izbrăni [At: (a. 1704) APOSTOL, ap. BV I, 457 / Pzi: ~nesc / E: vsl изƃиранти] (Slî) 1-2 vtr A(-și) clarifica o situație, lichidând o afacere. 3-4 vtr A sfârși un proces juridic. 5-6 vtr A(-și) plăti o datorie. 7 vt A clarifica.

izbrănésc v. tr. (vsl. *iz-braniti. V. braniște). Sec. 18-19. Lămuresc, răfuĭesc, regulez, termin (o afacere), achit (un creditor).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

izbrăní (-nésc, -ít), vb. – A solda, a achita, a lichida. Sl. izbrati, part. izbiranŭ (Cihac, II, 153). Împrumut cultural, înv. (sec. XVIII). – Der. zbranca, s. f. (în expresia a da zbranca, a prăda, a jefui).

IZBRĂNÍ, izbrănésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A solda, a lichida (2), a satisface (2). (împrum. cultural < sl. izbrati, part. izbiranŭ)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

izbrăníre s.f. (înv.) lămurire, clarificare, răfuire, achitare, lichidare, limpezire.

Intrare: izbrănire
izbrănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbrănire
  • izbrănirea
plural
  • izbrăniri
  • izbrănirile
genitiv-dativ singular
  • izbrăniri
  • izbrănirii
plural
  • izbrăniri
  • izbrănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: izbrăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izbrăni
  • izbrănire
  • izbrănit
  • izbrănitu‑
  • izbrănind
  • izbrănindu‑
singular plural
  • izbrănește
  • izbrăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izbrănesc
(să)
  • izbrănesc
  • izbrăneam
  • izbrănii
  • izbrănisem
a II-a (tu)
  • izbrănești
(să)
  • izbrănești
  • izbrăneai
  • izbrăniși
  • izbrăniseși
a III-a (el, ea)
  • izbrănește
(să)
  • izbrănească
  • izbrănea
  • izbrăni
  • izbrănise
plural I (noi)
  • izbrănim
(să)
  • izbrănim
  • izbrăneam
  • izbrănirăm
  • izbrăniserăm
  • izbrănisem
a II-a (voi)
  • izbrăniți
(să)
  • izbrăniți
  • izbrăneați
  • izbrănirăți
  • izbrăniserăți
  • izbrăniseți
a III-a (ei, ele)
  • izbrănesc
(să)
  • izbrănească
  • izbrăneau
  • izbrăni
  • izbrăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)