11 definiții pentru izbitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. P. 142 / Pl: ~i, ~oare / E: izbi + -tor] 1 Care lovește puternic ceva sau pe cineva. 2 Care izbește repede violent ceva sau pe cineva. 3 (Fig; d. lumină) Care cade puternic drept în fața sau în ochii cuiva. 4 (Înv) Care atacă. 5 (Fig) Care impresionează puternic pe cineva Si: frapant, surprinzător. corectată

IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic; surprinzător, frapant, uimitor. – Izbi + suf. -tor.

IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic; impresionant, frapant, uimitor. – Izbi + suf. -tor.

IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic, care uimește; impresionant, uimitor, surprinzător, uluitor. Amănunt izbitor.Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decît oricine... era ilustrația izbitoare a teoriei; cazul de reversie el îl cunoștea. CARAGIALE, S. 142.

IZBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care izbește; care bate la ochi; frapant; epatant. /a izbi + suf. ~tor

izbitor a. 1. care izbește; 2. fig. care produce o impresiune vie (= fr. frappant): asemănări izbitoare.

izbitór, -oáre adj. Care izbește. Fig. Care impresionează viŭ: între aceștĭ oamenĭ e o asemănare izbitoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izbitór adj. m., pl. izbitóri; f. sg. și pl. izbitoáre

izbitór adj. m., pl. izbitóri; f. sg. și pl. izbitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IZBITÓR adj. 1. v. țipător. 2. v. clar. 3. v. frapant. 4. v. indiscutabil.

IZBITOR adj. 1. intens, strident, tare, țipător, violent, (rar) strigător. (Culori, nuanțe ~.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. frapant, surprinzător, șocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~.) 4. categoric, evident, flagrant, indiscutabil, vădit. (Un adevăr ~.)

Intrare: izbitor
izbitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbitor
  • izbitorul
  • izbitoru‑
  • izbitoare
  • izbitoarea
plural
  • izbitori
  • izbitorii
  • izbitoare
  • izbitoarele
genitiv-dativ singular
  • izbitor
  • izbitorului
  • izbitoare
  • izbitoarei
plural
  • izbitori
  • izbitorilor
  • izbitoare
  • izbitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izbitor

etimologie:

  • Izbi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09