11 definiții pentru izbeliște zbeliște izbelește


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izbeliște sf [At: SADOVEANU, P. S. 36 / V: ~leș~ / Pl: ~ti / E: izbeală + -eliște] 1 Loc expus vântului, intemperiilor. 2 Loc pustiu. 3 Loc părăsit. 4 (Fig) Situație primejdioasă. 5 (Îe) A lăsa de ~ A lăsa la voia întâmplării. 6 (Îla) De ~ Fără nici un rost. 7 (Înv; d. copii; îal) Nelegitim. 8 (Pop; d. animale; îal) Fără stăpân. 9 (Reg; d. fete; îal) Desfrînată.

IZBÉLIȘTE s. f. (Pop.; în expr.) (A lăsa) de izbeliște = (a lăsa) la voia întâmplării, părăsit de toți, fără supraveghere. – Izbi + suf. -eliște.

IZBÉLIȘTE s. f. (Pop.; în expr.) (A lăsa) de izbeliște = (a lăsa) la voia întâmplării, părăsit de toți, fără supraveghere. – Izbi + suf. -eliște.

IZBÉLIȘTE s. f. (Mai ales în expr.) A fi (sau a se găsi) în izbeliștea vîntului (sau a primejdiilor etc.) = a fi, a se găsi într-un loc bîntuit de intemperii; a fi expus primejdiilor, nenorocirilor. Casa... era în izbeliștea vîntului, la o coadă de iaz înghețat. SADOVEANU, P. S. 36. În ceasul acela, nu mai erau străini, orfani, săraci și-n izbeliștea nenorocirilor. VLAHUȚĂ, O. A. 137. ◊ Loc. adj. De izbeliște = lăsat la voia întîmplării, părăsit de toți; (despre animale) fără stăpîn, de pripas. Măria-ta, m-aș ruga să nu mă lași aici de izbeliște și singură. SADOVEANU, N. P. 390. Avem copii, măria-ta! Fie-ți milă! Au să rămîie, sărmanii, de izbeliște. id. O. I 199. De-oi pune eu mînile pe piept, are să rămîie căruța asta de haimana și iepușoarele de izbeliște! CREANGĂ, O. A. 119.

IZBÉLIȘTE f. pop.: De ~ a) lăsat la voia întâmplării; părăsit de toți; b) fără sprijin; de pripas. În ~ea vântului (sau primejdiilor) într-un loc bătut de vânturi (sau expus primejdiilor). /v. a izbi

izbeliște (de) adv. Mold. 1. părăsit de toți: satul a rămas de izbeliște; 2. fără stăpân: iepușoarele să rămâie de izbeliște CR. [Origină necunoscută].

*izbéliște f. (din *izvĭeliște, d. vsl. iz, lat. ex, din, și vĭeliște. V. vĭeliște). A fi, a ajunge, a rămînea de izbeliște, a fi expus tuturor vînturilor, tuturor loviturilor. În izbeliște, în loc expus loviturilor. – Și zb- și béliște.

izbelește sf vz izbeliște


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izbéliște (pop.) s. f., g.-d. art. izbéliștii

izbéliște s. f., g.-d. art. izbéliștii


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

de izbeliște expr. părăsit, neglijat.

Intrare: izbeliște
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbeliște
  • izbeliștea
plural
genitiv-dativ singular
  • izbeliști
  • izbeliștii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbeliște
  • zbeliștea
plural
genitiv-dativ singular
  • zbeliști
  • zbeliștii
plural
vocativ singular
plural
izbelește
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

izbeliște zbeliște izbelește

  • 1. popular expresie (A lăsa) (sau a se găsi) de izbeliște (sau în izbeliștea vântului sau a primejdiilor etc.) = (a lăsa) la voia întâmplării, părăsit de toți, fără supraveghere; a fi, a se găsi într-un loc bântuit de intemperii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • În ceasul acela, nu mai erau străini, orfani, săraci și-n izbeliștea nenorocirilor. VLAHUȚĂ, O. A. 137.
      surse: DLRLC
    • Măria-ta, m-aș ruga să nu mă lași aici de izbeliște și singură. SADOVEANU, N. P. 390.
      surse: DLRLC
    • Avem copii, măria-ta! Fie-ți milă! Au să rămîie, sărmanii, de izbeliște. SADOVEANU, O. I 199.
      surse: DLRLC
    • De-oi pune eu mînile pe piept, are să rămîie căruța asta de haimana și iepușoarele de izbeliște! CREANGĂ, O. A. 119.
      surse: DLRLC
    • Casa... era în izbeliștea vîntului, la o coadă de iaz înghețat. SADOVEANU, P. S. 36.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Izbi + sufix -eliște.
    surse: DEX '98 DEX '09