IZBĂVI, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa sau a face pe cineva să scape (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.

izbăvi vtr [At: COD. VOR 142/12 / V: (înv) ~bovi / Pzi: ~vesc / E: vsl изƃавити] 1-2 A (se) mântui. 3-4 A (se) salva.

izbăvit, ~ă a [At: PSALT. 228/5 / V: (înv) ~bov~ / Pl: ~iți, ~e / E: izbăvit] 1 Mântuit². 2 Salvat².

izbovi v vz izbăvi

izbovit, ~ă smf, a vz izbăvit

IZBĂVI, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.

IZBĂVI, izbăvesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A scăpa (dintr-o primejdie, pacoste, boală etc.), a salva, a mîntui (pe cineva). Vorbele trec; vor rămînea faptele, să mărturisească pentru mine. Ele au să mă cufunde, ori au să mă izbăvească. SADOVEANU, D. P. 19. O biată păsărică de munci te izbăvește. ALECSANDRI, P. III 308. Vindecă și izbăvește amărîta mea durere. CONACHI, P. 86. ◊ Refl. S-a ținut dîrz, a crezut în comunism și s-a izbăvit. SADOVEANU, M. C. 167.

A SE IZBĂVI mă ~esc intranz. A izbuti să se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodează); a se dezbăra; a se descotorosi; a se debarasa; a scăpa. /<sl. izbaviti

A IZBĂVI ~esc tranz. 1) (ființe) A scoate dintr-o situație complicată; a salva; a scăpa. 2) (persoane) A face să se izbăvească. /<sl. izbaviti

izbăví v. 1. a scăpa sufletul, a mântui: o biată păsărică de munci te izbăvește Al.; 2. a scăpa de o primejdie, de o boală. [Slav. IZBĂVIȚI, a libera, a răscumpăra].

izbăvésc și (maĭ rar) izbovésc v. tr. (vsl. iz-baviti, a libera, a salva, d. byti, byvati, a fi, a deveni; izbava, răscumpărare, salvare. V. zăbăvesc, iz- și do-bîndesc, izbutesc). Liberez, salvez: izbăvește-ne, Doamne, de cel răŭ.

izbovésc, V. izbăvesc.

izbăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbăvesc, 3 sg. izbăvește, imperf. 1 izbăveam; conj. prez. 1 sg. să izbăvesc, 3 să izbăvească

izbăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbăvesc, imperf. 3 sg. izbăvea; conj. prez. 3 să izbăvească

izbăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbăvesc, imperf. 3 sg. izbăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. izbăvească

izbăvi

izbăvesc, -veam 1 imp.

izbăvi (izbăvesc, izbăvit), vb. – A salva, a scăpa dintr-o primejdie, a elibera, a răscumpăra. Sl. izbaviti (Tiktin; DAR), cf. bg. izbavjam. – Der. izbavă, s. f. (salvare), din sl. izbava; izbăvitor, adj. (salvator); izbăvință, s. f. (înv., salvare).

IZBĂVI vb. v. salva, scăpa.

IZBĂVI vb. v. mântui.

IZBĂVIT adj. v. mântuit.

IZBĂVIT adj. v. salvat, scăpat.

izbăvi vb. v. SALVA. SCĂPA.

IZBĂVI vb. (BIS.) a (se) mîntui, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, a (se) salva, (înv.) a (se) scoate, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (fig.) a (se) curăța, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.)

IZBĂVIT adj. (BIS.) mîntuit, salvat, (înv.) spăsit.

izbăvit adj. v. SALVAT. SCĂPAT.

Dixi et salvavi animam meam (lat. „Am spus și mi-am izbăvit sufletul!”) – e formularea în limba latină a cuvintelor profetului Ezechiel (capitolul III, versetele 19 și 21) care recomandă să avertizezi atît pe omul ticălos să nu săvîrșească fapte rele, cît și pe omul drept, să nu cadă în păcat – căci numai spunîndu-le acest lucru, „mîntui-vei sufletul tău”. Scurgerea vremii a spălat culoarea biblică de pe aceste cuvinte care au îmbrăcat un veșmînt laic. Cu formula lapidară: dixi (am zis) filozofii își terminau odinioară demonstrațiile, iar avocații pledoariile. În genere, după ce ai făcut mărturisiri ca să-ți descarci conștiința, poți să adaugi ușurat: „Dixi et salvavi animam meam!”. Dar, de obicei, acest „dixi” e folosit astăzi mai mult în glumă decît în serios. BIB.