izbașá, V. ĭuzbașa.

ĭuzbașá m. fix, gen. al luĭ, saŭ f., pl. ále (turc. ĭüz-bašy, d. ĭüz, o sută, și bašy, șef). Vechĭ. Sutaș, căpitan (peste o sută de fustașĭ, care păzeaŭ la poarta curțiĭ domneștĭ armațĭ cu fuștĭ). Sec. 18 (izbașá). Un fel de funcționar al divanuluĭ.