IUDEOSPANIÓL, -Ă, iudeospanioli, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Evreu din Spania. 2. Adj. Care aparține iudeospaniolilor (1), care se referă la iudeospanioli. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de iudeospanioli. – Cf. fr. judéo-espagnol.

IUDEOSPANIÓL, -Ă, iudeospánioli, -e, adj., s. m. și f. Evreu din Spania. ♦ (s. f.) Limbă vorbită de iudeospanioli. (cf. fr. judéo-espagnol)

iudeospaniólă (idiom) (-de-os-pa-ni-o-/-o-spa-) s. f., g.-d. art. iudeospaniólei

iudeospaniólă (limba) s. f. (sil. iu-de-, -ni-o-; mf. -spa-), g.-d. art. iudeospaniólei

!iudeospaniól (-de-os-pa-ni-ol/-o-spa-) adj. m., pl. iudeospanióli; f. iudeospaniólă, pl. iudeospanióle

iudeospaniól adj. m. (sil. iu-de-, -ni-ol; mf. -spa-), pl. iudeospanióli; f. sg. iudeospaniólă, pl. iudeospanióle

IUDEOSPANIÓL, -Ă, iudeospánioli, -e, adj. și s. f. 1. Adj. Care aparține de sau care se referă la comunitățile sefarde și la limba pe care o vorbesc. 2. S. f. Limbă vorbită de sefarzii din Asia Mică, Balcani și nordul Africii, care păstrează multe trăsături ale limbii spaniole de dinaintea sec. al XVI-lea. (cf. sp. judeo(-)español) [DRAE]