opțiuni

2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUDEOSPANIÓL, -Ă, iudeospanioli, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Evreu din Spania. 2. Adj. Care aparține iudeospaniolilor (1), care se referă la iudeospanioli. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de iudeospanioli. – Cf. fr. judéo-espagnol.

IUDEOSPANIÓL, -Ă, iudeospánioli, -e, adj., s. m. și f. Evreu din Spania. ♦ (s. f.) Limbă vorbită de iudeospanioli. (cf. fr. judéo-espagnol)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iudeospaniólă (idiom) (-de-os-pa-ni-o-/-o-spa-) s. f., g.-d. art. iudeospaniólei

iudeospaniólă (limba) s. f. (sil. iu-de-, -ni-o-; mf. -spa-), g.-d. art. iudeospaniólei

!iudeospaniól (-de-os-pa-ni-ol/-o-spa-) adj. m., pl. iudeospanióli; f. iudeospaniólă, pl. iudeospanióle

iudeospaniól adj. m. (sil. iu-de-, -ni-ol; mf. -spa-), pl. iudeospanióli; f. sg. iudeospaniólă, pl. iudeospanióle


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IUDEOSPANIÓL, -Ă, iudeospánioli, -e, adj. și s. f. 1. Adj. Care aparține de sau care se referă la comunitățile sefarde și la limba pe care o vorbesc. 2. S. f. Limbă vorbită de sefarzii din Asia Mică, Balcani și nordul Africii, care păstrează multe trăsături ale limbii spaniole de dinaintea sec. al XVI-lea. (cf. sp. judeo(-)español) [DRAE]

Intrare: iudeospaniolă
  • silabație: iu-de-os-pa-ni-o-lă, iu-de-o-spa-ni-o-lă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iudeospaniolă
  • iudeospaniola
plural
  • iudeospaniole
  • iudeospaniolele
genitiv-dativ singular
  • iudeospaniole
  • iudeospaniolei
plural
  • iudeospaniole
  • iudeospaniolelor
vocativ singular
  • iudeospaniolă
  • iudeospaniolo
plural
  • iudeospaniolelor
Intrare: iudeospaniol (adj.)
iudeospaniol1 (adj.) adjectiv
  • silabație: iu-de-os-pa-ni-ol, iu-de-o-spa-ni-ol
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iudeospaniol
  • iudeospaniolul
  • iudeospaniolu‑
  • iudeospaniolă
  • iudeospaniola
plural
  • iudeospanioli
  • iudeospaniolii
  • iudeospaniole
  • iudeospaniolele
genitiv-dativ singular
  • iudeospaniol
  • iudeospaniolului
  • iudeospaniole
  • iudeospaniolei
plural
  • iudeospanioli
  • iudeospaniolilor
  • iudeospaniole
  • iudeospaniolelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iudeospaniol (adj.)

etimologie:

iudeospaniol, -ă (persoană) iudeospaniol iudeospaniolă

  • 1. Evreu din Spania.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: