IUDEO-SPANIOLĂ s. f. (cf. sl. Iyudeĭ + cf. fr. espagnol, it. spagnolo): idiom spaniol vorbit de evreii sefardiți (spanioli) alungați din Spania la sfârșitul secolului al XV-lea și stabiliți în Imperiul otoman. Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după trei secole de amestec cu populațiile din imperiu, idiomul i.-s. s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de forma inițială și la începutul secolului al XX-lea a fost restrâns în viața de familie, fiind pe cale de dispariție.