2 definiții pentru iuțime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iuțime sf [At: CORESI, EV. 420/14 / Pl: ~mi / E: iute + -ime] 1-2 (D. gust) Iuțeală (1-2). 3 (Fig) Enervare. 4 Grabă. 5 (Reg) Muncă rapidă și serioasă. 6 (Reg) Neliniștire. 7 (Înv; d. boală) Durere acută. 8 (Înv) Necaz mare. 9 (Pop) Comportament aspru. 10 (Pop) Asuprire.

ĭuțeálă f., pl. elĭ. Calitatea de a fi ĭute, rapiditate: ĭuțeala unuĭ tren. Calitatea de a fi ardeĭat: ĭuțeala muștaruluĭ. – Vechĭ și ĭuțime.

Intrare: iuțime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuțime
  • iuțimea
plural
  • iuțimi
  • iuțimile
genitiv-dativ singular
  • iuțimi
  • iuțimii
plural
  • iuțimi
  • iuțimilor
vocativ singular
plural