11 definiții pentru iuțar piperatus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUȚÁR, iuțari, s. m. (Reg.) Ciupercă comestibilă cu pălăria albă-gălbuie, cu carnea albă, iute la gust (Lactarius piperatus).Iute + suf. -ar.

IUȚÁR ~i m. Ciupercă comestibilă cu pălăria albă-gălbuie și cu carnea albă, iute la gust; burete-iute. /v. a iuți

iuțari smp [At: PANȚU, PL.2 / E: iute + -ar] (Bot; Mol) Ciupercă comestibilă din familia agaricaceelor cu pălăria albă-gălbuie, fragedă, piperată, care conține un suc lăptos Si: burete-acru, burete-lăptos, (Trs) burete-pipărat, bureți-albi, iuțani, iuțel, iuțișori (5) (Lactarius piperatus).

IUȚÁRI s. m. pl. (Reg.) Ciupercă comestibilă cu pălăria albă-gălbuie, cu carnea albă, iute la gust (Lactarius piperatus).Iute + suf. -ar.

iuțari m. pl. Mold. sau burete-iute, ciupercă comestibilă cu carnea albă, fragedă si piperată (Agaricus piperatus).

ĭuțán și -ár m. Est. Un fel de cĭupercă ĭute (lactarius piperatus).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iuțár (reg.) s. m., pl. iuțári

iuțár s. m., pl. iuțári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IUȚÁRI s. pl. (BOT.; Lactarius piperatus) (reg.) iutișori (pl.), burete-acru, burete-galben, burete-iute, burete-piperat, burete-usturos.

IUȚARI s. pl. (BOT.; Lactarius piperatus) (reg.) iuțișori (pl.), burete-acru, burete-galben, burete-iute, burete-piperat, burete-usturos.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IUȚÁRI (< iute) s. m. pl. (Reg.) Ciupercă comestibilă din familia agaricaceelor, cu pălăria și piciorul de culoare albă și cu suc alb-lăptos, iute (Lactarius piperatus). Crește prin păduri de foioase și de amestec (stejar-gorun).

Intrare: iuțar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuțar
  • iuțarul
  • iuțaru‑
plural
  • iuțari
  • iuțarii
genitiv-dativ singular
  • iuțar
  • iuțarului
plural
  • iuțari
  • iuțarilor
vocativ singular
plural
piperatus termen biologic
termen biologic (I2)
  • piperatus
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)