2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

italienizare sf [At: DN3 / P: ~li-e~ / Pl: ~zări / E: italieniza] 1 Încercare de a da cuvintelor o formă italienească. 2 Imitare a italienilor.

ITALIENIZÁRE s.f. Acțiunea de a italieniza și rezultatul ei. [< italieniza].

italieniza vt [At: DN3 / P: ~li-e~ / Pzi: ~zez / E: it italianeggiare, fr italianiser] 1 A da cuvintelor o formă italienească. 2 A imita pe italieni.

ITALIENIZÁ vb. I. tr. A da cuvintelor o formă italienească. ♦ A imita (în stil, în limbă) pe italieni. [Pron. -li-e-. / < it. italianeggiare, fr. italianiser].

ITALIENIZÁ vb. tr. a modifica forma cuvintelor unei limbi romanice după modelul limbii italiene. ◊ a imita (în stil, în limbă) pe italieni. (< fr. italianiser)

A ITALIENIZÁ ~éz tranz. (cuvinte) A da formă italiană. /<it. italianeggiare, fr. italianiser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

italienizá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 italienizeáză

italienizá vb. (sil. -li-e-), ind. prez. 1 sg. italienizéz, 3 sg. și pl. italienizeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ITALIENIZÁRE s. f. (< italienizá < it. italianeggiare, cf. fr. italianiser): 1. modificare a formei cuvintelor unei limbi romanice (cazul limbii române) după modelul oferit de limba italiană (v. în acest sens italienísm). 2. imitare servilă a italienilor sub diverse aspecte (inclusiv din punctul de vedere al stilului și al limbii).

Intrare: italienizare
italienizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • italienizare
  • italienizarea
plural
  • italienizări
  • italienizările
genitiv-dativ singular
  • italienizări
  • italienizării
plural
  • italienizări
  • italienizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: italieniza
  • silabație: -li-e-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • italieniza
  • italienizare
  • italienizat
  • italienizatu‑
  • italienizând
  • italienizându‑
singular plural
  • italienizea
  • italienizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • italienizez
(să)
  • italienizez
  • italienizam
  • italienizai
  • italienizasem
a II-a (tu)
  • italienizezi
(să)
  • italienizezi
  • italienizai
  • italienizași
  • italienizaseși
a III-a (el, ea)
  • italienizea
(să)
  • italienizeze
  • italieniza
  • italieniză
  • italienizase
plural I (noi)
  • italienizăm
(să)
  • italienizăm
  • italienizam
  • italienizarăm
  • italienizaserăm
  • italienizasem
a II-a (voi)
  • italienizați
(să)
  • italienizați
  • italienizați
  • italienizarăți
  • italienizaserăți
  • italienizaseți
a III-a (ei, ele)
  • italienizea
(să)
  • italienizeze
  • italienizau
  • italieniza
  • italienizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)