2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. Adj., s. f. (Literă) cu caractere cursive. – Din fr. italique, lat. italicus.

italic, ~ă [At: CARAGIALE, M. 137 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr italique, lat italicus] 1 a Care aparține Italiei antice. 2 a Privitor la Italia antică. 3-6 a Italian (6-9). 7-8 sf, a (Tip) (Literă) cursivă.

ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj. 1. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. (Despre caractere tipografice; și substantivat, f.) Cursiv. – Din fr. italique, lat. italicus.

ITÁLIC, -Ă, italici, -e, adj. 1. Din (sau care privește) Italia veche. Popoare italice. ♦ Care ține de Italia. Peninsula italică. 2. (Despre caractere tipografice) Cursiv. Fel de fel de scriituriengleze, italice, gotice... ronde. CARAGIALE, M. 137. ◊ (Substantivat, f. pl.) Text tipărit cu italice.

ITÁLIC, -Ă adj. 1. Care ține de Italia antică. 2. (Poligr.; despre caractere tipografice) Cursiv. [< fr. italique].

ITÁLIC, -Ă adj. 1. referitor la Italia antică. 2. (despre caractere tipografice; și s. f.) cursiv. (< fr. italique, lat. italicus)

ITÁLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de Italia antică; propriu Italiei antice. /<fr. italique, lat. italicus

italic a. ce ține de Italia antică: popoare italice.

italice f. pl. alt nume dat literelor cursive.

*itálic, -ă adj. (lat. italicus). Italienesc (vorbind de Italia din timpu Romanilor). Litere italice, cursive.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

itálică s. f., g.-d. art. itálicei; pl. itálice

itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itálice

itálic adj. m., pl. itálici; f. sg. itálică, pl. itálice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ITALIC adj. cursiv, (înv.) curent. (Caracter ~ de literă.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ITÁLICĂ s. f. (< fr. italique): limba locuitorilor din antichitatea Peninsulei Italice. Una dintre ramurile ei a fost latina, alături de oscă, umbriană (úmbrică), faliscă și etruscă, toate acestea formând grupul italic (v.).

ITÁLIC, -Ă adj. (< fr. italique): în sintagmele grup italic și limbă italică (v.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ITALICĂ sau APENINICĂ, Peninsula ~ peninsulă în S Europei, între mările Tireniană, Ionică și Adriatică, mărginită la N de C. Padului; 149 mii km2. Străbătută de la NV spre SE de M-ții Apenini. Climă mediteraneană. Formează o mare parte a terit. Italiei.

Intrare: italică
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • italică
  • italica
plural
  • italice
  • italicele
genitiv-dativ singular
  • italice
  • italicei
plural
  • italice
  • italicelor
vocativ singular
plural
Intrare: italic
italic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • italic
  • italicul
  • italicu‑
  • italică
  • italica
plural
  • italici
  • italicii
  • italice
  • italicele
genitiv-dativ singular
  • italic
  • italicului
  • italice
  • italicei
plural
  • italici
  • italicilor
  • italice
  • italicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

italic

  • 1. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Popoare italice. Peninsula italică.
      surse: DLRLC
  • 2. (și) substantivat feminin (Literă) cu caractere cursive.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: curent (adj.) cursiv un exemplu
    exemple
    • Fel de fel de scriituri – engleze, italice, gotice... ronde. CARAGIALE, M. 137.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (la) plural Text tipărit cu italice.
      surse: DLRLC

etimologie: