2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

istrăvit, ~ă a [At: CONACHI, P. 228 / V: ~riv~, isvritit / Pl: ~iți, ~e / E: istrăvi] (Îrg) 1 Risipit. 2 Pierdut. 3 Păgubit. 4 Prădat.

istrăvi vtr [At: VARLAAM, C. 13/1 / V: (înv) ~rivi, ~rovi, isvriti / Pzi: ~vesc / E: vsl сътравити „a consuma”] (Îrg) 1-2 A (se) risipi. 3-4 A (se) pierde. 5-6 A (se) păgubi.

istrăvésc v. tr. (vsl. sŭtraviti, id., după iscodesc, iscrășesc). Vechĭ. Azĭ nord. Cheltuĭesc, risipesc (niște banĭ). V. isprăvesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISTRĂVÍ vb. v. irosi, pierde, risipi.

istrăvi vb. v. IROSI. PIERDE. RISIPI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

istrăví (-vésc, -ít), vb. – A cheltui fără rost, a risipi, a irosi, a toca banii. Sl. sŭtraviti (Cihac, II, 151; Tiktin; DAR). Probabil a influențat asupra semantismului lui isprăvi, care are dublul sens „a termina” și „a cheltui fără rost”, ca istovi. Sec. XVII, astăzi rar, în Mold. și Bucov.Der. istravă, s. f. (risipă); istrăvitor, adj. (cheltuitor).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

istrăvít, -ă, adj. (reg., înv.) risipit, pierdut, păgubit, izidit, prădat.

Intrare: istrăvit
istrăvit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istrăvit
  • istrăvitul
  • istrăvitu‑
  • istrăvi
  • istrăvita
plural
  • istrăviți
  • istrăviții
  • istrăvite
  • istrăvitele
genitiv-dativ singular
  • istrăvit
  • istrăvitului
  • istrăvite
  • istrăvitei
plural
  • istrăviți
  • istrăviților
  • istrăvite
  • istrăvitelor
vocativ singular
plural
istrivit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
isvritit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: istrăvi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • istrăvi
  • istrăvire
  • istrăvit
  • istrăvitu‑
  • istrăvind
  • istrăvindu‑
singular plural
  • istrăvește
  • istrăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • istrăvesc
(să)
  • istrăvesc
  • istrăveam
  • istrăvii
  • istrăvisem
a II-a (tu)
  • istrăvești
(să)
  • istrăvești
  • istrăveai
  • istrăviși
  • istrăviseși
a III-a (el, ea)
  • istrăvește
(să)
  • istrăvească
  • istrăvea
  • istrăvi
  • istrăvise
plural I (noi)
  • istrăvim
(să)
  • istrăvim
  • istrăveam
  • istrăvirăm
  • istrăviserăm
  • istrăvisem
a II-a (voi)
  • istrăviți
(să)
  • istrăviți
  • istrăveați
  • istrăvirăți
  • istrăviserăți
  • istrăviseți
a III-a (ei, ele)
  • istrăvesc
(să)
  • istrăvească
  • istrăveau
  • istrăvi
  • istrăviseră
istrivi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
istrovi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
isvriti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)