istovit, ~ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 353/25 / Pl: ~iți, ~e / E: istovi] 1 (Înv) Ivit. 2 Născut. 3 Sfârșit. 4 (D. ființe) Obosit. 5 (D. ființe) Slăbit. 6 (D. ființe) Epuizat. 7 Distrus prin epuizarea resurselor. 8 (D. bani) Pierdut. 9 (D. bani) Cheltuit în totalitate. 10 (D. datorii) Achitat. 11 (D. afaceri) Lichidat.

ISTOVIT, -Ă, istoviți, -te, adj. (Despre ființe) Obosit peste măsură, secat de puteri; slăbit, sleit, zdrobit, epuizat, extenuat. Două zile umblă ca un nebun, istovit, prostit, moale ca o cîrpă. SADOVEANU, O. VI 160. Ajunse acasă istovită, tremurînd, cu trupul ud pînă la piele. BART, E. 238. Ați pus cu toții jurămînt Să n-avem drepturi și cuvînt... cînd istoviți strigăm Că vrem pămînt! COȘBUC, P. I 209. ◊ Fig. O toamnă care întîrzie Pe-un istovit și trist izvor. EMINESCU, O. I 212.

istovit a. 1. secat: pe un istovit și trist izvor EM.; 2. stors de muncă: la față cât e de istovit! AL.

istovi [At: DOSOFTEI, V. S. 235/₁ / Pzi: ~vesc / E: istov] 1 vr (Înv) A se arăta. 2 vr (Înv) A se naște. 3-4 vtr A (se) sfârși. 5-6 vtr A (se) slei de puteri. 7-8 vtr (Înv) A (se) distruge. 9-10 vtr (Înv) A (se) omorî. 11 vt (Înv; c. i. bani) A pierde. 12 vt (Înv; c. i. bani) A cheltui. 13 vt(a) (Înv) A achita o datorie. 14 vt(a) (Înv) A lichida o afacere.

ISTOVI, istovesc, vb. IV. 1. Refl. A se slei de puteri (din cauza bolii sau a muncii); a se epuiza, a se extenua. Se istovise de tot, nu mai era în stare să se miște, nu-și putea înturna nici capul. MIRONESCU, S. A. 36. Se uita... cum i se istovește sub ochi odorul. VLAHUȚĂ, O. A. 130. ◊ Tranz. Trebuia un om nou care să nu fie obosit de toate cîte vă istoviseră pe voi. DEMETRIUS, C. 37. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. II 462. 2. Tranz. A sfîrși, a termina, a isprăvi; a epuiza. Să-i cerem [de mîncare] răspunse liniștit beizade, și ne va da poate, dacă cei care au căzut înaintea noastră n-au istovit totul. SADOVEANU, Z. C.192. ◊ Refl. Ca într-o groapă fără fund se istoveau averile, fără s-o poată umplea. VLAHUȚĂ, O. A. 214. ♦ (Rar) A pune capăt zilelor cuiva; a omorî, a ucide. Abia istovise Ercule pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor că vine și-i spune cele ce s-au întîmplat. ISPIRESCU, U. 64.

A SE ISTOVI mă ~esc intranz. 1) A pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu mai avea puteri; a se sfârși; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se slei. 2) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit până nu mai rămâne nimic; a se epuiza; a se consuma. /Din istov

A ISTOVI ~esc tranz. A face să se istovească; a extenua; a epuiza; a consuma; a sfârși. /Din istov

istovì v. 1. a seca: plânse până i se istovi lacrimile POP.; 2. a seca de puteri; 3. a se sfârși, a muri: până ce se va istovi în închisoare ISP. [V. istov].

istovésc v. tr. (d. istov). Sec, sfîrșesc. Extenuez, ucid. V. refl. Mă sec, mă sfîrșesc: lacrămile, puterile s’aŭ istovit. Mă extenuez, mă sfîrșesc, mor: s’a istovit muncind.

istovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovesc, 3 sg. istovește, imperf. 1 istoveam; conj. prez. 1 sg. să istovesc, 3 să istovească

istovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovesc, imperf. 3 sg. istovea; conj. prez. 3 să istovească

istovi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovesc, imperf. 3 sg. istovea; conj. prez. 3 sg. și pl. istovească

ISTOVIT adj. 1. v. extenuat. 2. deșelat, spetit, (reg.) tărnițat, (Mold. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

istovit adj. 1. epuizat, extenuat, frînt, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (Un om ~.) 2. deșelat, spetit, (reg.) tărnițat, (Mold. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

Istovit ≠ neistovit

ISTOVI vb. 1. v. extenua. 2. a deșela, a speti, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

ISTOVI vb. v. isprăvi, încheia, sfârși, termina.

istovi vb. v. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÎRȘI. TERMINA.

ISTOVI vb. 1. a epuiza, a extenua, a frînge, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca continuă l-a ~.) 2. a deșela, a speti, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)