ISTALALT, -Ă pron. dem. și f. v. istălalt.

ISTĂLALT, IASTĂLALTĂ, iștilalți, istelalte, pron. dem., adj. pron. dem. (postpus) (Reg.) Cestălalt. [Var.: istalalt, -ă, iștialalți, iestelalte pron. dem., adj. dem.] – Ist(a) + alalt (= ălalalt).^[1]

aistalalt, ~ă pd [At: ȘEZ. II, 156 / A: ~lalt / Pl: ~lți, ~e / E: aista + -lalt] (Pop) Celălalt.

istalalt, iastalaltă pd, ad [At: CREANGĂ, P. 38 / A și: istalalt, iastalaltă / V: ~ant, istl~ / Pl: iștialalți, iestealalte / G-D: istuilalt, isteilalte, istorlalți / E: ist(a) + alalt] (Mol) 1-2 Acela (care, din doi sau din două grupuri, este mai în apropierea vorbitorului) Si: ăstălalt, cestălalt.

istalant, iastalantă pd vz istalalt

istlalt, iastlaltă pd^[1] vz istalalt modificată

istlant, iastlantă pd vz istalalt

❍AISTALALT pron. adj. dem. m. Mold. (pl. aistialalți; gen.-dat sg. aistuialalt, pl. aistorlalți) = CESTĂLALT [aist-alalt].

ISTALALT, IASTALALTĂ, iștialalți, iestelalte, pron. dem. (Reg.) Cestălalt. – Ist(a)+alalt (= ălalalt).

ISTALALT, IASTALALTĂ pron. dem. (Regional) Ăstălalt.

!istălalt (reg.) pr. m., adj. pr. m., g.-d. istuilalt; pl. iștilalți, g.-d. istorlalți; f. iastălaltă, g.-d. isteilalte; pl. istelalte, g.-d. istorlalte

istălalt / istalalt (reg.) pr. m., adj. pr. m., g.-d. istuilalt; pl. iștilalți / iștialalți (-tia-), g.-d. istorlalți; f. iastălaltă / iastalaltă, g.-d. isteilalte / iesteilalte; pl. istelalte / iestelalte, g.-d. istorlalte / iestorlalte

istălalt / istalalt pr. m., adj. m., g.-d. istuilalt, pl. iștilalți / iștialalți, g.-d. istorlalți; f. sg. iastălaltă / iastalaltă, g.-d. isteilalte / iesteilalte, pl. istelalte / iestelalte, g.-d. istorlalte / iestorlalte

ISTALALT pron., adj. v. cestălalt.

istalalt pron., adj. v. CESTĂLALT.